Manipulare, mitinguri naționalist-extremiste, descoperiri „fabricate”, acțiuni care nu au nici o legătură cu realitatea istorică.
Apel la rațiune și la respectarea eroilor, indiferent de naționalitate.
Disputa aprinsă începută în anul 2019, când autoritățile locale din Dărmănesti au realizat aici o parcelă de morminte cu cruci de beton și un monument de forma unei cruci ortodoxe pentru soldații români, a reactivat propaganda naționalistă de ambele „tabere”. Lipsa de comunicare între autoritățile din Dărmănesti și Sânmartin a fost primul pas spre izbucnirea scandalului; nu realizarea și montarea propriu-zisă a acelor cruci pentru eroii români și nici organizarea slujbei de pomenire la inaugurare.
Tot acest scandal este un non-sens, având în vedere faptul că situația era de fapt destul de clară, atât cu privire la locația cimitirului cat si caracterul internațional al acestuia, existând documente în acest sens la care aveau acces atât autoritățile române cât și etnicii maghiari. Mai mult, orice nelămurire se putea rezolva pe cale amiabilă, așa cum s-a întâmplat în 2018, când s-a remediat o greșeală de pe panourile informative de pe gardul cimitirului, la sesizarea unui grup de pasionați de istorie. Fără scandal, fără presă și fără că cineva să își dorească să obțînă un câștig de imagine.
Câteva date clare, obținute din documente care nu pot fi contestate:
– Fiind inițial cimitirul vechi al localității, acesta s-a transformat în cimitir al eroilor în anul 1917, când armata austro-ungară inhumat aici 350 de soldați din regimentele 9 și 10 Honvezi. După război, prin demersurile Societății „Cultul Eroilor” s-au realizat lucrări generale de delimitare, îngrijire și ameliorare: construcția unui gard de 2 metri și a unei porți de acces, precum și crearea unor alei cu pietriș. De asemenea, aici au fost înhumați în anii 1926-1927 alți soldați căzuți în zonă.
– A primit și denumirea de Cimitir Internațional al Eroilor, datorită faptului că aici sunt înhumați morți de război de șapte naționalități diferite, provenind din mai multe armate: austro-ungară, rusă și română din Primul Război Mondial și din armata germană din cel de-Al Doilea Război Mondial. Astfel, pe lângă majoritatea formată din militari maghiari și germani, au fost înmormântați aici militari români, precum și militari ruși, sârbi, austrieci și italieni; majoritatea mormintelor aparțin unor militari neidentificați.
– În apropiere, la Poiana Uzului, a mai existat un cimitir unde au fost înhumați militari români morți (130 dintre aceștia fiind identificați nominal). Aceștia au fost mutați în perioada interbelică în Cimitirul Eroilor din orașul Comănești.
– 1928: 1.197 morți de război, din care 350 din 1917, lângă care Societatea pentru Cultul Eroilor a centralizat osemintele a altor 847, anume: 170 identificați nominal (unguri -108, germani – 43, români – 8, ruși – 4, sârbi – 3, italieni – 2 și austrieci – 2), 435 neidentificați nominal (unguri – 336, germani – 78, ruși- 18 și români – 3) și 242 necunoscuți. În total, au fost centralizate aici osemintele a 350 de morți de război în anul 1917 și 847 morți de război în perioada 1926-1927).
– 1934: existau 1.254 de cruci din lemn și patru din piatră, conform unui Buletin informativ al Legiunii de Jandarmi Ciuc. La acel moment, pe cruci se aflau înscrisuri de tipul: „un erou român sau un erou german, un erou ungur”;
– 1988: conform „Fișei de evidență a cimitirului” au mai fost înhumați aici 108 militari germani, morți în luptele din zonă din Al Doilea Război Mondial, cifra totală avansată la acel moment fiind de 1306 decedați de război. Cu toate acestea, conform documentelor întocmite de Crucea Roșie din România în anii ’70, în anul 1944 au fost înhumați aici doar 40 de militari germani, din care 27 identificați nominal și 13 neidentificați nominal.
– La sfârșitul Primului Război Mondial, cultul eroilor a devenit o datorie morală a statului român, o responsabilitate pe care România și-a asumat-o și prin semnarea Tratatelor de la Versailles (secțiunea a II-a, articolele 225 și 226) și St. Germaine en Laye, care prevedeau, printre altele, obligativitatea întreținerii mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor foste beligerante, inclusiv mormintele prizonierilor și internaților civili morți în captivitate – precum și a operelor comemorative de razboi dedicate acestora.
In anii ’90, la Cimitirul International Valea Uzului au participat la curatenie si renovare atat etnici maghiari cat si romani, acesti voluntari avand un scop comun: omagiul adus eroilor care au luptat si murit in acele locuri.
(n.b.: se cunoaste faptul ca in anii de dupa 1990, intretinerea cimitirului a fost facuta de catre etnicii maghiari, cu sprijin inclusiv de la guvernul din Ungaria, prin asociatiile de profil).
Indiferent de câți soldați români sunt înhumați acolo, fie unul singur, fie șase sau o sută, considerăm că în spațiul amenajat al cimitirului internațional poate fi adus omagiu acestora prin ridicarea de monumente sau cruci comemorative, individuale sau simbolice. Bineînțeles, cu avizele necesare și respectând regulile de bun simt si colaborare in relațiile interetnice.
Cu toate acestea s-a creat un circ puternic mediatizat în presă și pe platformele de socializare, cu nuanțe politice, chiar dacă într-o societate normală, având la baza documentele istorice, constituția și legislația în vigoare, se putea realiza totul simplu, fără instigări și exagerări. Asta pentru totul ar fi trebuit făcut strict în memoria eroilor, dacă există într-adevăr respect pentru aceștia.
Iunie 2019: Inaugurarea și sfințirea parcelei cu crucile românești din cimitirul internațional
sau:
Bătălia oarbă dintr-un cimitir care ar fi putut fi simbolul reconcilierii dintre etnii.
Dispunere de forțe, ca pe front: pe de o parte, ultranationalisti maghiari, lanț uman în jurul cimitirului internațional, porți ferecate cu lanțuri și sloganuri extremiste; pe de altă parte, o mulțime de români adunată în față cimitirului, sloganuri ultranaționaliste, injurii, violențe.
Este imaginea zilei de 6 iunie 2019, care a întinat perspectiva imediată a unei concilieri între cetățenii simpli din aceste două etnii. Un conflict interetnic care s-a dorit, o „bătălie” din care nu a câștigat nimeni; ba dimpotrivă, a creat tensiune între etnicii români și maghiari, prin manipulare și propagandă mediatizate de ambele părți.
Iată cum o duzină de oameni cu interese obscure pot influența negativ comunități și chiar națiuni. Indiferent de etnie, orice om are măcar un dram de naționalism, o mândrie a apartenenței, un respect pentru tradițiile seculare, moștenită din tată în fiu; există însă și o mâna de oameni fie manipulați, fie pentru că asta le este „jobul”, care instigă la violente și trec pragul naționalismului, transformându-l prin acțiunile lor în extremism.
Dragi cetățeni de etnie română și maghiară, va rog să va delimitați de aceștia; faceți un pas în spate, documentați-va din surse sigure. Singuri nu vor mai avea forță să dezbine și vor deveni mai vizibili în situațiile de nerespectare a legii.
Septembrie 2019 – istorie „fabricată” la Valea Uzului
După o perioada de liniște relativă în legătură cu acest scandal, a mai fost aruncat un pai pe focul care mocnea: o „descoperire” menită să demonstreze că acolo la Valea Uzului, au luptat și au murit și soldați din armata română în primul război mondial.
Descoperirea ar fi fost lăudabilă, dacă ar fi existat într-adevăr. În ultimii ani s-au descoperit osemintele mai multor eroi români rămași îngropați pe câmpul de lupta din Moldova, urmând că acestea să ajungă în cimitirele eroilor din zonele respective.
În acest caz însă, s-a dovedit a fi un fals, menit să alimenteze „spiritul național” de la Valea Uzului.
Nu că ar fi fost nevoie de dovezi despre luptele eroice ale armatei române din zona, acestea există deja bine înrădăcinate în documentele istorice. Atunci însă a „dat bine” la public, știrea fiind intens mediatizată la nivel național, mai mult chiar decât alte evenimente mult mai importante petrecute în acea perioadă.
Un exemplu, aici: https://www.mediafax.ro/social/ramasitele-unui-soldat-gasite-intamplator-in-apropiere-de-valea-uzului-cu-detectorul-de-metale-foto-18413045
În discuțiile pe această tema de pe grupurile tematice, suspiciunile existau deja imediat după apariția în presă a „descoperirii”, fiind bazate pe câteva aspecte pe care un pasionat de istorie recentă cu ceva experiență de teren le cunoaște: piesele metalice nu au același nivel de degradare, pentru unele dintre ele fiind vizibilă și o diferența majoră a gradului de mineralizare a solului în care au stat acele obiecte un secol. De asemenea, locația în care s-a făcut „descoperirea” este una în care timp de câțiva ani s-au perindat sute de pasionați în căutarea istoriei luptelor din primul război mondial. Având în vedere cantitatea mare de obiecte metalice, mai ales că sunt atât feroase cât și neferoase, ar fi fost aproape imposibil că descoperirea să nu fi fost făcută de mai mult timp, dacă acolo existau într-adevăr acele obiecte.
S-a presupus deci că acele obiecte au fost „plantate” acolo.
La începutul lunii februarie apare un document oficial venit din partea autorităților române care nu face decât să confirme bănuielile pasionaților: osemintele nu sunt de om, ci sunt de fapt oase de animal.
În această situație, cuvintele sunt de prisos; mai ales că presupusul „descoperitor” este președintele asociației Cultul Eroilor – filiala Dofteana, o instituție care ar fi trebuit să respecte adevărul istoric, dar care a reușit să întineze imaginea unei asociații care chiar în acele zile sărbătorea 100 de ani de la înființare, dar și imaginea cetățenilor români de bună credință.
Apel la respect reciproc și reconciliere:
Etnicii români și maghiari conviețuiesc împreună de sute de ani pe aceste meleaguri, de cele mai multe ori într-o stare de normalitate, excepție fiind cazurile în care apar astfel de grupări ultranaționaliste sau chiar extremiste, care doresc dezbinare și din păcate câteodată chiar reușesc, manipulând și mediatizand cu bună știință o istorie denaturată, pentru alimentarea propriilor interese.
La Valea Uzului odihnesc eroii noștri, ai tuturor, indiferent de naționalitate; corect ar fi că acolo, la Cimitirul Internațional de la Valea Uzului să mergem împreună, etnici români, maghiari, ruși, germani, italieni, bosnieci, austrieci și să depunem o coroana comemorativa pentru toți. Una singura, una frumoasă, o coroană mare, care sa simbolizeze normalitatea acolo, la Valea Uzului.
Ar fi momentul în care cei care dezbină vor fi tăcuți și se vor înghesui în cotloanele lor întunecoase, pe măsura sufletului lor.
10 Februarie 2020 – Florin Boșoteanu, președintele asociației Prospectorii Istoriei
Harta interactivă a zonelor din județul Bacău în care s-au dat lupte în primul război mondial:
https://history-prospectors.com/2018/10/31/judetul-bacau-strajerul-marelui-razboi/
15 februarie 2020 la 11:14
Doresc în primul rând sã mnultumesc autorului pentru faptul cã a publicat acest material, fomulat într-o manierã – din pãcate – rarã. Adicã calm, bazat pe fapte si fãrã exagerãri.
În al doilea rând – ca etnic maghiar – pe de o parte apreciez faptul, cã autorul demascã acea manipulare ieftinã si grosolanã fãcutã de unul dintre principalii instigatori (mã refer la Mihai Sorin Tîrnoveanu, care a intoxicat presa cu „stirea” despre „descoperire”), iar pe de altã parte trebuie sã admit, cã autorul are dreptate când zice, cã greseli si excese au fost comise de ambele pãrti.
Consider însã important sã fac câteva completãti si precizãri (…)
15 februarie 2020 la 14:10
Va multumim pentru interventie si punctul de vedere.
Am editat o mare parte din comentariul dvs. pentru a pastra intacta ideea de reconciliere si normalitate pe care am subliniat-o in comentarii si pentru a nu crea un inceput pentru doi discutii si dezbateri, care nu si-ar avea locul aici.
Autoritatile din Romania ar trebui sa raspunda public la intrebarile despre documentatie, legalitate, de asemenea, sa aplice legea pentru persoanele care au incalcat-o, indiferent de etnie.
15 februarie 2020 la 17:50
Sincer mã surprinde faptul, cã ati sters mare parte din interventia mea, pentru „a pastra intacta ideea de reconciliere si normalitate”. În opinia mea orice reconciliere trebuie sã se bazeze pe fapte si pe adevãr. Si invers, nu se poate ajunge la o reconciliere veritabilã prin ascunderea sub pres a unor adevãruri. De aceea vã rog cu tot respectul sã cântãriti aceste argumente si sã reveniti asupra deciziei de a sterge cele sase completãri fãcute de mine.
15 februarie 2020 la 18:00
Este o situatie complicata pe care doar autoritatile o poate rezolva.
Daca se continua o dezbatere aici sau in orice alta platforma sau website, se va repeta tot ce s-a intamplat in 2019, adevarul fiind interpretat de fiecare cum doreste.
Eu imi doresc ca toate aceste fapte reprobabile sa fie corect cercetate de catre organele competente si rezultatele sa apara public. Consider ca doar astfel se poate stinge acest conflict, orice instigari de o parte si de cealalta trebuie sa nu existe.
Pana atunci, apelul nostru la cetatenii din cele doua etinii este acelasi. Oamenii simpli nu sunt vinovati de interesele unor grupuri de persoane.
Va multumesc pentru intelegere.
15 februarie 2020 la 18:57
Ziceti asa: „Eu imi doresc ca toate aceste fapte reprobabile sa fie corect cercetate de catre organele competente si rezultatele sa apara public.”
Si în opinia mea ar fi esential, dar din pãcate sansele sunt minime. Si vã spun de ce cred acest lucru: pentru cã am lucrat enorm (timp de luni, purtând corespondente cu multe autoritãti) pânã ce în sfârsit am primit de la parchet rãspunsul oficial care atestã faptul, cã acele oase sunt de animale. Adicã autoritãtile competente stiau adevãrul încã din decembrie, dar nu au fãcut-o public pânã în februarie, când nu aveau încotro, pentru cã aveau obligatia legalã de a rãspunde cererii mele de informatii de interes public. Si nici atunci nu au iesit ei în public si nu au condamnat în nici un fel pânã acum persoanele care au încercat sã le inducã în eroare. Adicã autoritãtile care ar trebui sã fie impartiale si sã serveascã interesul public au tãinuit o informatie importantã, astfel au lãsat ca opinia publicã sã fie întoxicatã luni în sir de cãtre doctorul Tîrnoveanu si compania, adicã de cei care manpuleazã si instigã.
În aceste conditii consider cã ar fi de datoria românilor de bunã credintã ca sã pretindã în mod public si ferm de la autoritãti sã nu mai facã asa ceva, pentru cã astfel fac jocul celor care sunt interesati sã mentinã si sã alimenteze tensiunile interetnice.
15 februarie 2020 la 19:04
Total de acord. Acesta este motivul pentru care am lansat acest apel.
Din ceea ce am aflat „pe surse”, exista o ancheta in desfasurare.
16 februarie 2020 la 16:00
Da,… s-a început instigarea din partea românilor ! Acest lucru nu se scoate în evidență, nu se accentuează ! Hoția, minciuna se critică și se mărește dacă este văzută la maghiari, invers la români e o mândrie națională !
16 februarie 2020 la 23:57
Doamnelor/domnilor,
„La sfârșitul Primului Război Mondial, cultul eroilor a devenit o datorie morală a statului român, o responsabilitate pe care România și-a asumat-o și prin semnarea Tratatelor de la Versailles (secțiunea a II-a, articolele 225 și 226) și St. Germaine en Laye, care prevedeau, printre altele, obligativitatea întreținerii mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor foste beligerante, inclusiv mormintele prizonierilor și internaților civili morți în captivitate – precum și a operelor comemorative de razboi dedicate acestora.”
Ce inseamna acest paragraf ? Inseamna ca responsabilitatea unica pentru intretinerea acestui „cimitir international al eroilor de diferite nationalitati cazuti in conflicte militare” cade in sarcina Guvernului Romaniei, chiar daca la origine, inainte de Primul razboi mondial, era un cimitir in care se ingropau maghiarii. In aceste conditii, toata agitatia creata artificial in jurul acestui cimitir trebuie sa inceteze, iar Guvernul prin Ministerul Apararii trebuie sa ia toate masurile legale pentru a asigura protectia acestui cimitir militar aflat pe teritoriul Romaniei. Nicio alta organizatie sau institutie de pe teritoriul Romaniei nu are dreptul legal sa intervina in aceasta disputa artificiala.
17 februarie 2020 la 16:30
Lui Vlad Gheorghe:
Poate este asa, cum spuneti. Dar situatia de fapt se prezintã astfel:
Acest cimitir se gãseste în inventarul bunurilor proprietatea publicã a comunei Sânmartin, conform HG prin care a fost adoptat acel inventar. Deci Ministerul nu are nici o calitate în care ar putea interveni acolo în vreun fel.
Conform legislatiei actuale din România, în cel cimitir nu se poate face nici o interventie de nici un fel fãrã acorsul prealabil al autoritãtilor din Ungaria si Austria, de vreme ce în primul rând si în numãr covârsitor soldatii acelor tãri sunt înhumati acolo.