In Memoriam: eroii de la Valea Uzului

Ce reprezintă eroii, pentru fiecare dintre noi?
Cum se ajunge ca istoria unui popor și cinstirea celor ce și-au pierdut viețile pentru că astăzi noi, familiile și prietenii noștri să putem avea o țară, o identitate, să fie motiv de ceartă și neînțelegeri?
Cum poate ajunge un cimitir al eroilor mai mult un loc de dezbinare și scandaluri decât un spațiu sacru, în care ar trebui să păstram memoria celor care au fost uciși în lupta nedreaptă?

Locurile de înhumare ale eroilor, operele comemorative de război, însemnele de căpătâi ar trebui să fie cinstite, amintite și să dăinuie; să fie moștenire pentru generațiile viitoare. Datoria noastră morală este de a cinsti eroii, chiar dacă sunt români, unguri, italieni, germani, ruși, sârbi, austrieci.
Acestea trebuie să povestească direct, fără ocolișuri sau interpretări istoria zbuciumată din care cu toții trebuie să învățam pentru a nu repeta greșelile, astfel încât „roata istoriei” să nu se mai învârtă, ci să se transforme într-o curbă ascendentă care să definească o evoluție socială pozitivă a umanității.

Un astfel de exemplu ar trebui să reprezinte și Cimitirul Internațional al Eroilor de la Valea Uzului. O necropolă de război ce a luat ființă în perioada 1926-1927, al cărui caracter multinational este clar, fără echivoc. Acesta a fost organizat și construit de Societatea Cultul Eroilor.

Societatea vremii și-a cinstit eroii, le-a mulțumit pentru jertfă, respectul fiind promotorul pentru cunoașterea și înțelegerea istoriei.

Astăzi, parcă nici eroii nu își mai pot găsi liniștea, nici societatea nu mai pare interesată în a-i mai comemora și onora pentru viețile sacrificate. Astăzi, pentru o parte din presă orice scandal provocat pe baza cimitirelor eroilor este folosit în scop financiar, uneori chiar alimentând adevăruri trunchiate și chiar instigând la dezbinare interetnică. Astfel, societatea s-a scindat în oameni ce își cinstesc eroii și în cei ce huiduiesc istoria comună care, printre altele își doresc dărâmarea unor cruci pe de o parte și care folosesc pe nedrept simbolurile naționale și creștine în scopuri proprii sau de grup, pe de altă parte.

În această poveste, presa a fost părtinitoare, așa cum am vazut și din alte subiecte relevante care au avut ca tema istoria noastră. Presa românească s-a scindat în susținători ai celor ce au vrut să își cinstească eroii, alții au provocat, publicând frânturi de adevăr, iar presa maghiară a adus în față „greșeală” proiectului UAT Dărmănești.
Acesta să fie singurul adevăr? Ce vedem noi: lipsa de verificări, supoziții, incitarea populației. Nu credem că acesta ar trebui să fie rolul presei.
Dacă ne gândim puțin și mai departe, poate adevărul stă și în susținerea unor alte interese. Dintr-un articol din jurnalul.ro înțelegem că cimitirul se află pe un teren – comoară. Hectarele de aici înseamnă mulți bani sub formă de buștean și cherestea, paradis al lemnului; industria forestieră lucrează intens, e înghesuială de exploatări de material lemnos. Camioanele grele sunt încărcate cu lemn lung și adâncesc șanțul care ține loc de drum.
Să fie oare asta o explicație pentru scandalul început împotriva unui proiect de cinstire a eroilor?

Ne referim la scandalul generat de „așa-zise intenții de cinstire ale eroilor”, în contextul disputelor aferente metropolei de la Valea Uzului. Ulterior soluției finale a dosarului nr. 1631/110/2019, având ca obiect anularea actului administrativ – autorizație de construcție în care sunt implicate UAT Sânmartin respectiv UAT Dărmănesti, prin care s-a stabilit faptul că primăria Dărmănești nu a respectat prevederile și legislația în vigoare pentru amplasarea în curtea metropolei de la Valea Uzului a unui monument de cinstire a tuturor eroilor, indiferent de naționalitate și a celor 50 de însemne de căpătai, astfel că acum, acestea vor fi dărâmate. Astfel, conform mențiunilor de pe siteul oficial al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor (organ de specialitate al administrației publice centrale, aflat în subordinea MApN care gestionează la nivel național domeniul mormintelor și operelor comemorative de război), starea actuală a cimitirului de la Valea Uzului, în urma constatărilor efectuate la fața locului de către reprezentanții ONCE au rezultat următoarele:

• primăria comunei Sânmartin, județul Harghita, a realizat lucrări de renovare a cimitirului fără respectarea planurilor inițiale ale necropolei din 1927, amplasând 3 monumente comemorative ungare, panouri informative, plăci comemorative și aproximativ 600 de însemne de căpătai (cruci creștine cu însemne naționale ungare) atât pe suprafețele de teren în care potrivit schițelor identificate în documentele de arhivă sunt înmormântați morți de război ungari, cât și pe cele pe care figurează morți de război de alte naționalități (români, austrieci, germani, ruși, italieni și sârbi), astfel încât elementele de identificare ale celorlalte naționalități, altele decât cea ungară, nu se mai regăsesc în cimitir. Lucrările de restaurare menționate anterior au fost făcute de autoritatea locală din Sânmartin fără respectarea cadrului juridic aplicabil, fără avizul ONCE și fără a ține cont de normele dreptului internațional umanitar. Lucrările au fost finanțate așa cum reiese din adresa cu nr. 3b-17/113/02.05.2019 către MApN, din resurse proprii ale primăriei Sân Martin, contribuții ale unor persoane fizice, dar și din donații ale Ministerului Apărării din Ungaria, fără înștiințarea și consultarea părții române, contrar reglementărilor dreptului internațional umanitar, și prevederilor acordului româno-ungar în domeniu.
• începând cu anul 2018, primăria Dărmănești, județ Bacău, a executat în cadrul Proiectului Reabilitarea Cimitirului Eroilor situat în Valea Uzului, la limita cu județul Harghita, aprobat de Comitetul interministerial, și cofinanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale cu suma de 65000lei, lucrări prin care au fost amplasate în latura dreaptă a cimitirului, în care nu existau morminte de război în schițele originale ale necropolei, 50 de însemne de căpătai (cruci creștine), un monument comemorativ din marmură dedicat tuturor eroilor înhumați în necropolă, 8 catarge având arborate drapelele celor 7 state care au militari înhumați în necropola de război și al UE, amenajând și o alee de acces la monumentul central. Lucrările menționate au fost realizate fără avizul de specialitate al ONCE așa cum prevăd Art. 14 (alin. 1), Art 15 și Art.16 din Legea 379/2003.

Conform acestei soluții finale, ar trebui sa se aducă cimitirul la starea inițială.
Dar care este aceasta, în contextul în care din anii 1930 până în 2018 (momentul lucrărilor efectuate de primăria Dărmănești), cimitirul a mai trecut prin intervenții și lucrări, tot fără avizul ONCE?

Eroii de la Valea Uzului nu se mai odihnesc, fiind martorii neputincioși ai acestor scandaluri, chiar dacă ambele UAT-uri (Sânmartin și Dărmănești) au vrut să își cinstească eroii.

Aducem în atenție faptul că proiectul UAT Dărmănești a fost implementat cu aprobarea Ministerului Culturii. Cum înțelegem noi că ministerul ar fi putut să fie de acord cu un proiect care nu a avut întreaga documentație la dosar și mai mult, documentație veridică, oficială și elaborată corect? Oare asta nu ne arată lipsa de interes, profesionalism și anumite nereguli de la nivelul ministerului de resort pentru avizarea acestui proiect? Cine nu are nicio vină aici? Eroii…și inițiatorii acestui proiect, asta înțelegem noi, cetățenii de rând, fiind cea mai logica explicatie.
Conform declarațiilor primăriei Dărmănești (publicație jurnalul.ro, articol „Valea Uzului: Eroii lui „pe aici nu se trece” desființați de un primar, 13.03.2023): lucrările în cimitirul eroilor de la Valea Uzului au avut aprobarea Ministerului Culturii. Mai mult, a existat finanțare din partea instituției de la București „Prin prezența vă aducem la cunoștință că Comitetul Interministerial pentru Centenar care s-a întrunit la data de 06.07.2018 a aprobat prin decizie următoarele proiecte: reabilitarea Cimitirului Internațional al Eroilor situate în Valea Uzului, la limita cu județul Harghita”, se arată în adresa oficială. În document se menționează și suma care a fost acordată pentru lucrare: 65.000lei. Actul nu arată că reabilitarea ar fi însemnat apariția parcelei românilor; însă într-un document ulterior din 2019, același Minister al Culturii și Identității Naționale dă „aviz favorabil privind concepția artistică pentru „obiectivul reabilitarea Cimitirului Internațional al Eroilor Valea Uzului și amplasarea a 50 de însemne de căpătai-cruci de beton cu inscripție”.

La lipsa de interes a Ministerul Culturii și a MApN – ONCE stau dovadă și imaginile triste ale cimitirelor de război și ale monumentelor eroilor căzuți pentru țară,  multe dintre ele aflându-se în stare avansată de degradare. Mai mult, nu ar putea exista o soluție pentru clasarea acestui cimitir de la Valea Uzului ca monument istoric, având totuși o importanță majoră pentru România? Noi, oamenii de rând, doar ne dăm cu presupusul, din moment ce nimeni altcineva din instituțiile cu atribuții nu face o informare publică pe acest subiect.

Luând în considerare strict lucrările care s-au realizat după Revoluția din 1989, lucrările realizate de Sânmartin ar fi condus la afectarea condiției inițiale a schițelor cimitirului prin amplasarea monumentului, panourilor, plăcilor și crucilor ungare, chiar peste locurile unde figurau și eroii celorlalte naționalități, inclusiv eroii români.
Ca bază a acestei afirmații dăm ca exemplu câteva din procesele verbale de înhumare în cimitirul de la Valea Uzului a unor soldați români, cunoscuți și necunoscuți, și mulți soldați cărora nu le-a fost identificată naționalitatea, în parcele pe care acum există doar cruci cu însemne maghiare.

Nu lucrările UAT Dărmănești au afectat schițele inițiale, aceste lucrări chiar au adus cinste tuturor eroilor indiferent de naționalitate. S-ar putea considera de fapt că lucrările UAT Dărmănești s-au realizat pentru aducerea la starea inițială, măcar parțial, a Cimitirului Internațional al Eroilor de la Valea Uzului, prin amplasarea celor 50 de cruci pentru eroii români după ce acestea au fost scoase din cimitir de către UAT Sânmartin, dar și a monumentului dedicat tuturor eroilor indiferent de naționalitate, pentru că o parte dintre aceștia nu mai erau cinstiți în cimitir, că urmare a înlăturării crucilor lor de căpătai. Ar fi un moment oportun să considerăm de domeniul trecutului toate aceste intervenții. Toți au vrut să își cinstească eroii. Nu ar fi mai bine să nu dărâmam „cinstea eroilor” (atât lucrările realizate de Sânmartin cât și lucrările realizate de Dărmănești) ci să permitem tuturor să își omagieze și onoreze eroii? În consecință, de ce să ne certăm frați cu frați, români cu unguri, când noi toți avem o istorie comună?

Când vom ajunge la punctul în care oricine își poate cinsti eroii la sărbătorile naționale și nu numai, pentru a nu se repeta momentul 2019 când somnul eroilor de la Valea Uzului a fost afectat? Caracterul internațional al acestei necropole nu vă fi șters nici după stabilirea limitelor administrativ-teritoriale între Bacău și Harghita, sacrificiile supreme ale eroilor germani, ruși, italieni, austrieci, sârbi, români și unguri pentru națiunile lor nu vor fi uitate, iar istoria vă dăinui, așa cum se întâmpla de milenii.

Conform ONCE, MApN a demarat „procesul de fundamentare a procedurilor legale pentru preluare în administrare a acestei necropole de război”, dar ce vedem în continuare? Eroii și-au găsit liniștea? Nici un rezultat palpabil. Nu există un dialog constructiv și conciliant cu părțile implicate pentru păstrarea memoriei eroilor, nu vedem nici măcar o luare de cuvânt oficială, publică a reprezentanților MApN sau ONCE, pentru a explica națiunii cum ar trebui măcar soluționat conflictul ce afectează liniștea eroilor. De asemenea, aducem în atenție și faptul că Ministerul Culturii ar putea proceda la ridicarea valorii cimitirelor militare la rang de cinste prin clasarea ca monumente istorice în Lista Monumentelor Istorice, oferirea statutului pe care aceste locuri de veci ale eroilor le merită.
E oare posibil ca reprezentanți ai MApN și ONCE să nu se fi deplasat niciodată în cimitirul de la Valea Uzului? Știu ei oare că în cimitirul militar internațional al eroilor sunt înmormântați de către Sânmartin și alți „oare eroi” mult mai recent,  după starea inițială a osemintelor înhumate. Figurează nume și ani înscriși: 1924-2016, 1925-2013, 2012, având însemne secuiești.
Este permis oare de legislație?

Avem convingerea că Cimitirul Internațional al Eroilor de la Valea Uzului are o valoare inestimabilă pentru istoria și cultura poporului român. Istoria este scrisă și de luptele purtate de eroii care au îndeplinit deziderate naționale, care au avut ca finalitate crearea poporului român de azi. Putem oricând să ne aducem aminte de istoria noastră; locurile de veci ale eroilor noștri încă suferă de lipsă de implicare din partea administrațiilor publice locale, a ONCE sau a noastră ca popor, pentru că îngrijirea mormintelor lipsește în multe cazuri, pentru că lumânările de la căpătâiul soldaților și coroanele de flori nu sunt o prioritate. Zonele în care s-au dus lupte în Primul și al Doilea Război Mondial sunt dovadă vie a sutelor de mii de vieți sacrificate.
Doar prin cinstirea eroilor vom dăinui ca națiune, asta trebuie să știe copiii noștri.

Câteva imagini și harți militare din zona Văii Uzului – anii 1916-1917

Surse documentare si foto:
– Arhivele Militare Bucuresti – Fondul Cultul Eroilor;
– ziarul Universul, Ianuarie 1928, pag. 24;
– Turistaság és Alpinizmus, 1916-1917;
– Biblioteca digitala Digitheca Arcanum;
– jurnalul.ro;
– ziarharghita.ro;
– diverse surse publice online.