Povesti adevărate, istorie, geografie și putină geologie
Auzind de poveștile locului, de evenimentele din 1916-1917, aflând și de existenta unor catacombe pe acest versant muntos, am decis o incursiune spre vârful Muncel, cu plecare de la Beleghet via vârful Hijma cota 1229.
Au participat la aceasta documentare în teren Florin Boșoteanu, de la asociația Prospectorii Istoriei, prof. Gondoș Mădălin și ghidul nostru din Beleghet, Costel Nita, un foarte bun cunoscător al zonei, împreună cu băiatul sau, Florin.
Pe tot parcursul urcării anevoioase spre punctul final – vârful Muncel, am povestit despre luptele duse aici în timpul primului război mondial, despre strategia luptelor, dar și despre povești adevărate și legende povestite cu amănunte de către Costel.
Una din aceste legende își are locația chiar pe vârful Muncel, fiind motivul pentru care am decis aceasta expediție.
Cavernele de pe vârful Muncel
Din punct de vedere geologic, ceea ce este vizibil pentru noi este caracterizat de pachete masive de gresii de Tarcău. Rezistenţa mare la eroziune a gresiei de Tarcău explică relieful înalt ce-i corespunde, evidențiat cu deosebire prin culmile Grindușu-Ciudomir și Geamăna-Goșmanu. Fiind vorba de regula de gresii cu o grosime de 0,5-5 metri, observam o fragmentare a acestora la suprafață, în parte datorita realizării drumurilor forestiere și a săpării tranșeelor în anii 1916-1917.
Dupa vreo trei ore de urcat, un traseu de aprox. 6km, cu o diferență de nivel de ~750 metri (cu multe „pauze pentru povesti”) am ajuns la locație, aflata la sud-est de cota 1288.
Ne gândeam ca aceasta caverna sa fie un loc de refugiu și o zona de depozitare în siguranță a efectelor de război transportate de armata austro-ungara pentru pregătirea atacurilor spre Goioasa, către înălțimile Piscul cu Pini, Înțărcătoarea și plaiul Kiceri, adică ceea ce am descoperit în anul 2023 pe partea dreapta a râului Trotuș, pe vârfurile Cristeș și Vadas.
Spre deosebire de acestea caverne care au fost utilizate ca buncăre de către armata, cele de pe vârful Muncel nu au adus însă indicii în acest sens, lipsind grinzile de susținere și încăperile subterane de dimensiuni mai mari. (video cu buncărul de pe vf. Cristeș aici: https://youtu.be/U9ZHzYjzp2M)
O alta caverna am descoperit chiar în peretele unui adăpost individual, la vreo 120 de metri de aceasta.In aceasta nu am putut intra, însă am reușit sa măsurăm adâncimea, aceasta fiind de cel puțin 3 metri, având o deschidere la suprafață de aproximativ 30x30cm. Interesant este și faptul ca are cu siguranță o corespondenta cu o alta zona a versantului, existând un curent de aer puternic.
Probabil nu are nici o legătură directa cu luptele de aici, însă poate prezintă interes pentru geologi, cărora le putem pune la dispoziție toate informațiile pe care le avem.
Imagini de pe vârful Muncel – cota 1288
Imagini de pe vârful Muncel – munții Tarcăului
Câteva informații despre evenimentele de pe vârful Muncel din anul 1916 și 1917:
15 Octombrie 1916: Comandamentul armatei austro-ungare decide sa avanseze în ziua următoare pe Valea Trotușului către Comănești. Divizia 61 va lua următoarele masuri: Brigada 19 înaintează și trimite un batalion pentru a intra în posesia și asigurarea munților Muncelu, Pietrosu și Preotesele și pentru a explora Valea Asău.
Sarcina grupului colonelului Maxon este de a menține legătura cu aripa stângă a Diviziei 39 prin Muntele Feltuianu și de a ajunge în spate, sa treacă valea peste Trotuș si sa susțină coloana înaintată de pe muntele Muncelu. In dimineața cețoasă a zilei de 16 Octombrie, găsit trupele Brigăzii 19 în mișcare. Potrivit rapoartelor primite de comandamentul austro-ungar, romanii părăsiseră Agășul în timpul nopții și s-au retras în pozițiile puternic construite de la muntele Muncelu pe linia cotelor 1229-727-763. Colonelul Berzeviczy a trimis un batalion pentru a asigura muntele Muncelu, muntele Pietrosu și muntele Preotesele. La ora 14, batalionul 19/IV austro-ungar, ocolind dinspre nord pe Muntele Muncelul, iar batalionul 3/II la nord de Beleghet (cota 908) și batalioanele 6/I și 17/III de la cotele 727 și 763, și-au început atacul. Batalioanele 4/I și 12/II au rămas ca rezerve la gura Văii Sugura.
sursa: REVISTA TRIMESTRIALA PENTRU DEZVOLTAREA ISTORIEI MILITARE UNGARE, JENŐ GYALÓKAY, ANUL 1922/1923, VOLUMELE XXIII-XXIV
La 24 Noiembrie 1916, Divizia 61 Infanterie întărită cu brigada de cavalerie Landsturm se afla pe o linie a frontului care cuprindea: Muntele Preotesele 1343 – Cota 1288 (vârful Muncel) – înălțimile de la Est de satul Beleghet, Diaconești și Preluci – înălțimile dintre răul Trotuș și Ciobănuș.
sursa: România în rasboiul mondial 1916-1919, Vol. III, Partea I-a, Capitolele XX-XXIV, București 1940
La sfârșitul lunii Noiembrie 1916, Divizia 48 din Corpul 14 al armatei ruse menține înălțimile la nord de Valea Trotușului, astfel: versantul estic al Muntele Preotesele 1343, pe creasta Muntelui Aluniș 1349 și Muntele Muncelu 1296. De asemenea, la începutul lunii următoare Divizia 14 Rusă, abia sosită pe câmpul de luptă, a fost dislocată pe înălțimile în care erau deja trupele Diviziei 48.
sursa: RĂZBOIUL MONDIAL, PUBLICAȚIA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE UNGARE, 1930
Dupa o scurta recunoaștere a terenului, am putut confirma prezenta trupelor austro-ungare, românești și rusești în zona cercetata, prin descoperirea tuburilor de cartuș de la armele folosite de aceste armate.
De asemenea, schije de proiectil și fragmente de focos de la artileria austro-ungara (tunurile de 75mm care au lansat proiectile șrapnel și explozive asupra pozițiilor românești de pe vârful Muncel, înainte de a incepe atacul infanteriei).
Podul de piatra s-a dărâmat…
Costel Nita a ținut neapărat sa ne arate un alt obiectiv interesant, aflat pe panta de sud-vest Hijmei, la cota 1091. Este vorba despre un pod construit din piatra, peste o văiugă prin care cândva probabil a curs un parau.
Istoricul acestui pod nu este cunoscut nici de localnici; este posibil sa fie mai vechi, sau sa fie construit de către armata austro-ungara pentru transportul tunurilor și muniției pana pe vârful Muncel, unde au avut poziții de artilerie. Știm doar ca ulterior, peste acest pod au trecut căruțele cu fân în vremurile când încă se mai coseau fanatele de pe înălțimile muntoase…
Astăzi podul este prăbușit și nu se mai vede vreun drum care sa fie conectat la acesta…
Povestea lui Leu Toader de pe Hijma…
Prof. Mădălin Gondoș ne povestește despre un localnic care a murit pe Hijma acum o jumătate de secol. Povestea este transmisa mai departe de la bătrâni, iar mărturie sta crucea din fier ridicata și îngrijită de localnici acolo, la cota 1229, pe vârful Hijma.
Omul acesta avea o șură pe Hîjma, deoarece erau acolo sus, după cum ați văzut, drumul până acolo niciodată nu a fost mai scurt, nu le îngrijea corespunzător, drept pentru care deseori animalele rămâneau nehrănite și în lipsa unor surse de adăpare în apropiere, rămâneau și însetate. Ca un blestem al necuvântătoarelor pentru chinul pricinuit, într-o zi caldă de iarna tomnatica, cerul albastru s-a înnegrit de supărare și a stârnit o furtună. Un trăsnet din mânia cerului a aprins șura în care erau adăpostite animalele. Disperat, proprietarul locului alerga cu cofele de apă de la un izvor cu mult mai jos, cu mult mai anevoios de urcat pe vremea în care și cerul îl certa pentru cele pricinuite până atunci. Nu a mai putut…cuprins de disperarea pierderii agoniselii,omul alerga cu cofele de apă sa stingă focul ce-i mistuia șura. Nu a mai ajuns la ea, inima i se contractă fără să se mai relaxeze. Se prăbuși la pământ. Zile mai târziu, sătenii l-au căutat…locul în care l-au găsit, au aprins, creștinește, o lumânare și au așezat o cruce! Pe brațele crucii la început, au așezat 2 cofe. Mereu, în amintirea acelui moment de toamnă cald-plimburie, o cofă, un canciu de apă, amintește de omul de pe Hîjma!
prof. Mădălin gondos
Poveștile și legendele de pe versanții Muncelului nu se opresc aici. Ne dorim ca într-un episod următor sa putem documenta în teren și alte informații moștenite din bătrâni și locuri care ne povestesc despre istoria frumoasa, dar și zbuciumata a muntelui Muncel din munții Tarcău.
Lasă un răspuns