Arhive pe categorii: Uncategorized

Pe urmele soldatului Bârdac P. Vasile

Lasă un răspuns

Soldatul Bârdac P. Vasile a căzut eroic în luptele de la Mărășești pe dealul Muncelu – cota 461, la data de 17 august 1917, lovit de un obuz inamic.

        Am acceptat propunerea d-lui Cornoiu Sabin (strănepotul eroului nostru) de a face o expediție de o zi în zona unde a căzut străbunicul dansului, împreuna cu o parte din membrii asociației Prospectorii Istoriei.

Ajunși la cota 461 la orele dimineții, am văzut peisajul de acum 101 ani: fortificații foarte vizibile și acum pe toată coama dealului, drumul vechi care făcea și atunci legătura intre sate și pe care cel mai probabil se transporta muniția și artileria grea. In stânga si dreapta drumului, posturi de comanda, tranșee și gropi făcute de proiectile încă povestesc despre infernul de atunci.

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

In primele ore, am studiat zona folosind detectoarele de metale. Schije enorme de la proiectilele de fragmentare de calibru mare, trase de armata germana spre acea cota, părți de focoase de proiectil, dar și piese de echipament de la soldații romani, pe care aceștia le-au pierdut sau au rămas în urma retragerii din acel infern, probabil acoperite de pământul răscolit de exploziile din acele zile: Căști model Adrian, clești pentru tăiat sarma ghimpata, baionete și teci de baioneta pentru pușca Lebel, catarame de la rucsac, etc. La câteva sute de metri se afla armata germana care încerca sa străpungă linia frontului. Aici s-au găsit schije de la proiectilele românești și rusești, gamele și bidonase de apa germane. Astfel, am putut delimita pe teren care a fost linia de mijloc, intre cele doua armate inamice la acea vreme.

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

După orele amiezii, dl. Cornoiu Sabin a organizat un parastas în memoria străbunicului sau, care și-a dat viata chiar aici. A aprins o lumânare în memoria lui Bârdac P. Vasile și a celorlalți câteva zeci de mii de ostași căzuți în acele locuri și am ținut cu toții un moment de reculegere.

45008532_1911148565587107_1683479961437995008_n

Despre eroul nostru, am primit datele de la strănepotul sau, care au fost culese în multe zile de căutări prin arhive:

„Bârdac P. Vasile , fiul lui Olimpia şi Petru Bârdac s-a născut la 15 februarie 1887 în Telești Moșneni. A fost căsătorit cu Ecaterina (Cătălina), născută în mai 1889, fiica lui Gheorghe și Maria Grecu din Șomănești , și au avut împreună 3 copii, Maria, născută la 7 februarie 1908, Ion, născut la 1 ianuarie 1910 și Gheorghe, zis Picu, născut la 31 mai 1914. A fost încorporat ca soldat în Regimentului18 Infanterie Gorj, Compania Sanitari, ctg. 1909, nr. matricol 1695. Participă la luptele din munții din Nordul județului Gorj şi apoi la cele din retragere către frontul din Estul ţării, unde, în a doua etapă a luptelor de la Mărășești, considerată apogeul acestei bătălii, în luptele de la cota 461, sat Muncelul, comuna Străoane de Sus ( azi comuna Străoane ), județul Putna (azi județul Vrancea ), la 17 august 1917, este„ ucis de inamic prin un obuz”, cf. certificatului de deces nr.292. Întrucât mormintele de pe raza comunei Străoane au fost strămutate în Mausoleul Eroilor de la Mărășești , putem presupune că aici a fost reînhumat într-una din gropile cu soldați necunoscuți. Cătălina nu s-a remăritat, a rămas în casa cu copilul cel mai mic, Picu, până în anul 1961 când a încetat din viată. Copii lui , Ion și Gheorghe s-au înrolat în trupele de jandarmi unde au activat în anii ”30. Fiul cel mare, Ion, a participat la luptele din campania din Est a celui de-al doilea Război Mondial fiind rănit în lupele de la Stalingrad”
        După cum se poate vedea, încă nu se cunoaște locul în care trupul a fost înhumat, aceasta informație necesitând probabil alte sute de ore de căutări și documentare.
        In concluzie, am „cunoscut” în aceasta zi încă un erou care, prin sacrificiul suprem, a făcut ca în anul Centenarului sa putem sărbători 100 de ani de România Mare.
        Soldatul Bârdac P. Vasile este unul din cele câteva sute de mii de romani căzuți la datorie, pentru ca noi, astăzi, sa avem libertatea de a fi romani, de a gândi și simți românește.
        Cinste eroului nostru, Bârdac P. Vasile!
        Cinste eroilor căzuți pentru reîntregirea națională!
        Nu va vom uita niciodată!
           Participanți la aceasta expediție:
Cornoiu Sabin (Gorj)
Bosoteanu Florin (BC)
Racos Ciprian (BC)
Marius Insuratelu (BC)
Mare Sorin (BC)
Stoica Alin (BC)
Harabor Mihai (VN)
44961125_254295025252682_5020077287324778496_n

Verdun, Franța. Sau ce NU a făcut România

2 răspunsuri

Nota: Am ales acest titlu pentru ca acest articol vreau sa fie o paralela intre ce este Verdun și cum ar trebui sa fie fiecare din zonele încărcate de istorie din România

Totul a pornit acum câteva luni, de la o propunere venita de la Ion Luncanu, membru API și pasionat de istorie, care mi-a fost și ghid și cunoscător al limbii franceze: o drumeție în orașul Verdun, acolo unde în anul 1916 s-a scris istorie cu sânge și sacrificii. Exista multe povesti citite pe internet, însa prin aceasta vizita ne-am propus sa avem o privire directa, critica și reala asupra ceea ce exista acolo. Astfel, mai jos veți găsi impresiile personale, fără propaganda, fără reclame sau alte interese care întotdeauna fac trimitere către o falsa realitate.

Verdun, de la un orășel de munte, la o putere economica, prin turism.

Un oraș mic, cu maxim 30.000 locuitori, cu o curățenie desăvârșita, atât în spatiile private cat și în spațiul public, oameni liniștiți, dornici sa ajute când li se cere, terenuri agricole lucrate 100%, mijloace de transport cu programe respectate la secunda, drumuri, parcuri și locuri de promenada îngrijite și luminate excelent, indiferent dacă sunt la periferie sau în centru. Si nu în ultimul rand, indicații clare pentru direcționare către monumente, scoli, centre de informare, monumente istorice, biserici, străzi, etc, la tot pasul. Repet, aici vorbesc despre Verdun, un oraș mic din Franța. Ca elemente negative, ar fi doua pe care le-am sesizat: 1. nu toți șoferii semnalizează la intenția schimbării direcției de mers; 2. într-o seara am văzut un cetățean francez amețit pe strada.

Multe din aceste elemente pozitive se pot vedea și la unele din orașele din România (de exemplu Mărășești, Mărăști, Oituz), și anume: oameni de omenie.

Câteva poze realizate în diferite zone ale orașului Verdun:

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Ziua 1: In prima zi planificata pentru vizitarea locațiilor istorice, am fost de dimineața la centrul de informare turistica din oraș. Aici am primit informații utile, inclusiv o harta a câmpului de bătălie de la Verdun, foarte detaliata. De asemenea, cei de acolo ne-au ajutat cu informații privitoare la transport, având doua posibilități: biciclete electrice și mașina. Astfel, am ales închirierea unei mașini, având doar doua zile la dispoziție și timpul fiind cea mai stringenta problema a noastră.

Înainte de a va prezenta zonele vizitate din câmpul de bătălie Verdun, as vrea sa specific faptul ca – pentru a justifica textele comparative – am luat în considerare diferențele de amploare a bătăliilor intre Verdun și zonele din România: începând de la numărul de decese, numărul de proiectile de artilerie trase, timpul cat a ținut bătălia, pana la suprafața geografica în care s-au dat luptele și relief.

Bătălia de la Verdun a fost cunoscută după indemnul « Ils ne passeront pas » (Ei nu vor trece) atribuită lui Robert Nivelle. Ulterior, în luptele de la Oituz, Eremia Grigorescu a spus lozinca „Pe aici nu se trece”, urmând la în luptele de la Mărășești sa o repete: „Nici pe aici nu se trece”.

Ce cantau soldații romani în tranșee și în marșuri: „Foaie verde meri domnești/ Lupte ca la Mărășești/ Pământul n-a mai văzut/ Şi nici nemții n-au avut/ C-aşa iad de foc și fum/ N-a fost decât la Verdun“. (după ce au aflat ca artileria folosita la Verdun a fost trimisa in România, sub conducerea feldmareșalului Mackensen.

Primele zone de interes vizitate au fost „Fort de Vaux” și „Memorial de Verdun”.

Fort de Vaux

Acest fort este ca un „deal Coșna” mai mic ca suprafață, însa construit cu câțiva ani înainte de primul război mondial, făcând parte din fortificațiile principale realizate pe linia de apărare a Franței. Diferența majora consta în faptul ca este executat din beton și fortificația era apărată de turele cu mitraliere și tunuri de 75mm. Câteva poze cu acest fort, astăzi, pus în valoare ca punct turistic de interes major și restaurări demne de lauda.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Comparația intre ce este astăzi la Fort de Vaux și dealul Coșna se reduce doar la doua poze pe care le-as putea pune cu doua mici monumente care exista pe Coșna, și acelea vandalizate, (dar recondiționate în limita posibilităților, de oameni de bine). S-ar putea face ceva asemănător și în memoria celor căzuți pe dealul Coșna? se poate, cu siguranță…

Memorialul Verdun

Este un muzeu, în adevăratul sens al cuvântului. Si nu unul care doar trebuie sa bifeze o realizare, ci un muzeu care răspunde pretențiilor oricărui turist: complet, cu elemente hi-tec, în care istoria se poate vedea și auzi, prin alegerea domeniului de interes dorit. Un muzeu în care simți freamătul soldaților, auzi vuietul obuzelor si al mitralierelor, chiar dacă doar cu sufletul, înveți ceea ce nu știai despre primul război mondial, ajungi sa cunoști prin ce au trecut soldații atunci, doar prin efecte vizuale și sonore. Ești într-o liniște desăvârșită acolo, dar cu fiecare privire, ești în mijlocul evenimentelor petrecute atunci.

Țin sa menționez ca am vizitat acest memorial în ziua de vineri. Chiar și astfel, fiind prima zi de weekend, toate holurile erau pline de turiști din toată lumea.

Dintre toate muzeele militare pe care le-am vizitat în România, eu personal nu pot face o comparație decenta cu acest memorial. Tot respectul pentru statul francez, pentru faptul ca are respect pentru istorie, pentru eroii căzuți în acele locuri, dar și pentru locuitorii actuali ai Verdunului (și nu numai), pentru ca beneficiază de aceste posibilități de dezvoltare economica prin turism. Las pozele sa vorbească (foarte multe, nu ne-am putut abține sa nu folosim aparatele la maxim, acest muzeu lăsând la liber fotografierea).

In afara de miile de piese expuse în acest muzeu, am remarcat activitatea unor tineri francezi, care notau date, probabil pentru un proiect școlar, despre fiecare serie de piese expuse. Erau toți în elementul lor, fără a fi supuși unor tensiuni de către cadru didactic îndrumător. Se vedea clar ca o făceau cu placere și interesul lor era evident. Probabil în cărțile lor de istorie exista vreun pasaj care sa le insufle interesul pentru aceasta perioada, cine știe?…

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Vreau sa menționez faptul ca acolo am văzut foarte multe dintre piesele descoperite pe linia de front din România din primul război mondial, de către membrii asociației Prospectorii Istoriei.

Ziua 2: Osuarul Douaumont, Fortul Douaumont, Tranșeul baionetelor și orașul distrus Fleury

Osuarul Douamont

Ziua a început cu vizitarea acestui obiectiv, după încercarea din ziua precedenta, însa fără succes, una din persoanele de acolo aducându-ne la cunoștință ca nu vom avea timpul necesar pentru a termina turul complet, pentru ca se închidea în timp relativ scurt. Este un loc plin de încărcătură emoțională. Peste 16.000 de morminte individuale, fiecare cu elemente de identificare ale celui înhumat acolo, indiferent de naționalitate. Toate acestea sunt aliniate pe o suprafață enorma, în fata osuarului, în spațiul verde atent amenajat și întreținut, împrejmuit cu pomi. O modalitate simpla prin care se arata respectul pentru cei căzuți în acele locuri.

In interiorul osuarului, am văzut o mica expoziție cu piese din primul război mondial dar și un exemplu de arheologie militara, prin expunerea de piese personale descoperite și poze cu momentul descoperirilor. De fapt tot totul acolo este un exemplu de urmat, începând cu respectul pentru cei căzuți în lupte, modul de expunere, pana la întreținerea mormintelor și asigurarea tuturor condițiilor pentru ca vizita acestui obiectiv sa fie lipsita de alte griji, cum ar fi parcarea, drumul pana acolo, informații la obiect și la timpul potrivit, indicatoare la tot pasul, etc.

Având în vedere ca în interiorul osuarului fotografierea este interzisa, veți vedea doar poze cu exteriorul, cu excepția unora realizate în capela din interior, fotografie realizata cu acordul îndrumătorului francez.

As vrea sa fac o comparație cu Mausoleul de la Mărășești, unde se afla și osuarul. Ca și muzeu, pot spune ca la Mărășești putem vedea mai multe exponate și dacă avem noroc, putem avea și un ghid care sa ne explice corect ce sunt obiectele pe care le vedem acolo, ceea ce la Douaumont nu am avut parte. In schimb, mi-as dori ca la Mausoleul de la Mărășești sa existe aceeași dorința a promova realitatea istorica și de a face cunoscut sacrificiul pentru libertate al neamului romanesc, asa cum o fac francezii la Douamont.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Fortul Douaumont

Construcția acestui fort a început în anul 1885, făcând unul din cele 19 fortificații realizate pentru apărarea Verdunului. Are o lungime de aproximativ 4000 metri, cu doua nivele subterane, protejat de un strat gros de 12 metri de beton armat. Echiparea s-a făcut cu numeroase arme, dintre care tunul de 155mm (rotativ și retractabil), tunuri de 75mm, și multe turele cu mitraliere. Important de menționat este faptul ca acest fort a fost cucerit de armata germana după trei zile de la începerea bătăliei de la Verdun, urmând însa sa fie recapturat în anul 1916, în prima ofensiva a armatei franceze.

Fortul Douaumont mi-a adus aminte imediat de dealul Cireșoaia, din județul Bacău, care este unul din vârfurile cucerite prin lupta de armata romane în luptele de la Oituz, în anul 1917. Poziție înaltă, cu deschidere strategica pe trei laturi, ocupat de armatele invadatoare, dar recucerit de armata romana prin lupte sângeroase. Dealul Cireșoaia are în prezent mai multe cruci (multe dintre ele realizate imediat după primul război mondial, prin anii ’20), mai are un monument dedicat vânătorilor de munte, dezvelit în anul Centenarului, 2018 și mai are o mănăstire, în fata căreia se afla acest monument, și care încearcă sa promoveze cat poate luptele de la Cireșoaia și sa își arate respectul pentru cei căzuți acolo. Dar are doar atât, adică prea puțin. După ce veți vedea pozele de la fortul Douaumont, veți înțelege de ce spun asta. Si mai spun ca e cam degeaba ce exista acum la Cireșoaia, dacă nu se știe, dacă nu exista infrastructura pentru a ajunge acolo, dacă nu este încadrată locația într-un circuit turistic la nivel național și internațional, dacă despre acele lupte se specifica foarte puțin în manualele de istorie.

Las pozele de ACOLO, sa „vorbească”.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

In orele disponibile care au urmat, am vizitat locațiile mai ușor accesibile, aflate în apropierea străzii care face legătura intre punctele de interes:

Satul distrus Fleury – unul dintre cele 7 sate distruse în primul război mondial și aflate pe harta pusa la dispoziție de oficialitățile franceze. Un sat care încă exista în analele actuale ale localităților din Franța, dar cu populație ZERO. Un sat complet distrus, care a avut o viata normala acum 100 de ani și din care în anul 1916 nu au mai rămas decât câteva pietre de temelie ale clădirilor de atunci, însa după război a rămas în memoria Franței prin panouri informative, monumente și placi comemorative care informează ce exista atunci, acolo: școala, ferma, fierar, primărie, locuința X, etc. Toate aceste informații se pot vedea printre sutele de gauri de obuz care au decimat agoniseala acelor familii care făceau parte dintr-un sat francez cu populație de 400 de oameni la acea vreme.

Localitatea Hârja, din Grozești (Oituz), aflata în aceeași situație în anul 1917 (rasa de pe fata pământului), este comparația pe care o fac în cunoștința de cauza. E drept ca acest sat a fost reconstruit după război, însa tragedia a fost aceeași. A fost un sacrificiu suprem al locuitorilor Harjei în acei ani, însa acest sacrificiu nu se regăsește decât în câteva articole sau cărți scrise de oameni care vor sa promoveze istoria reala (un exemplu cunoscut este cel al dl. Hugianu Ciprian, autorul cărții „Poiana Sarata, un sat romanesc din Carpați, în vâltoarea istoriei„).

Acolo, multe națiuni și-au adus omagiul pentru cei căzuți în lupte și celor care și-au sacrificat traiul doar pentru ca s-au aflat în fata taifunului numit război. Puținele poze pe care le-am făcut acolo (din cauza întunericului care se apropia vertiginos) sper sa fie de ajuns ca sa arate interesul real al autorităților franceze pentru păstrarea identității unui sat care și-a dat sacrificiul suprem. Sper ca și România sa fie reprezentata printr-un simbol acolo, la Fleury, pentru ca asta înseamna solidaritate. Macar pentru ajutorul pe care l-a acordat comisia franceza armatei romane pentru a putea învinge armatele invadatoare, exact atunci când am avut nevoie.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Tranșeul baionetelor – un simbol care are o poveste controversata, care – pe scurt – spune astfel: câțiva soldați francezi nu au vrut sa se predea germanilor și într-un final au fost îngropați în tranșeu, în urma exploziilor obuzelor inamice. Astăzi acolo, putem vedea acel tranșeu, marcat prin indicatoare încă din orașul Verdun, protejat de intemperii printr-o construcție monumentala. Din tranșeul acoperit cu pământ ies câteva vârfuri de baioneta, arătând astfel poziția soldaților francezi, stand în tranșeu pe spate, în poziție de apărare, cu pușca în sus.

In realitate, nu pot sa știu cat de real este acel tranșeu, în acel loc, însa povestea este reala nu doar la Verdun, ci pe toate fronturile din primul război mondial. Inclusiv în România a existat astfel de eroism, ca nu degeaba am câștigat batalii în condițiile în care raporturile de forte ne erau net defavorabile. Noi avem tranșee ale baionetelor și la Oituz, la Turtucaia, și la Poiana Sarata, la Brusturoasa, pe Valea Prahovei, la Cârlibaba, etc. Avem chiar și tranșee ale credinței, ale dorințelor de mai bine, ale speranței. Tranșee care pot fi simbolizate și din care se poate face reconstrucția adevărului istoric și turism în același timp.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Ultimele poze vor arata cum arata acum, după mai bine de 100 de ani, câteva mii  de hectare din pământul Verdunului, frământate de milioanele de proiectile trase acolo. Doar privind imaginile sau mergând acolo, veți putea înțelege amploarea evenimentelor care au ținut aproape un an de zile, zi de zi. Vieți distruse nu doar prin decese ci si prin faptul ca au fost prezenți acolo: pierderea judecății mintale, boli incurabile, răni de la explozii și de la gaze nocive. Toate acestea au fost reale însa și în alte părți ale lumii, inclusiv în România. Străbunicii noștri au fost protagoniștii acelor vremuri; nu cred ca exista familie în România care sa nu aibă un strămoș care s-a sacrificat în Marele Război. Unii dintre aceștia poate ca au luptat și la Verdun, mai ales dacă era din Ardeal și a fost trimis la lupta pentru fostul imperiu austro-ungar. Important este sa le păstrăm memoria acționând astăzi, pentru ca mâine este prea târziu și se pierde. O tara fără rădăcini este o tara pierduta. Iar cele mai adânci rădăcini sunt cele istorice.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Vreau sa specific faptul ca doar o parte din poze sunt de la Verdun, celelalte sunt de pe frontul răsăritean, din România. Diferența consta doar în faptul ca unele tranșee sunt prezervate și mediatizate în scop turistic și pentru memoria celor căzuți acolo, altele sunt lăsate în uitare, atât ele cat și ocupanții acestora din acele vremuri. Tragedia este aceeași, orice lovitura de obuz sau de mortier era la fel de dramatica, fie ca era în România, în Italia, în Anglia sau în Franța. Sacrificiul suprem are aceeași valoare, indiferent de naționalitate. Doar trebuie sa facem educație prin cunoaștere, astfel încât istoria sa nu se repete.

In aceste doua zile rezervate vizitei de la Verdun, am aflat ca schijele și sarma ghimpata de acolo sunt la fel cu cele descoperite pe linia de front din România, iar naționalitatea este doar un termen care face doar diferența intre oameni din tari diferite, Factorul uman este universal valabil.

Respect pentru statul francez, pentru modul în care aduce respect pentru eroii sai și pentru modul în care dezvolta turismul istoric. Respect pentru romanii care vor sa facă ceva în acest sens, cu speranța ca vor și reuși.

Pentru cine dorește informații utile despre cum sa vizitezi Verdun în 2-3 zile fără sa ai probleme majore de logistica, ma puteți contacta aici, va putem împărtăși din experienta proprie.

Articolul a fost scris în baza unei vizite efectuata în data de 04-07.10.2018 de către Florin Bosoteanu (Comănești) și Ion Luncanu (Iași), iar textul reda păreri personale, în baza experientelor acestora în diferite locații cu aceasta tematica.

 

 

 

 

 

 

 

 

Eroii nu mor niciodată

2 răspunsuri

Astăzi, 1 Septembrie 2018, am realizat un proiect de suflet. Crucea comemorativa dedicata eroilor neamului romanesc, cunoscuți și necunoscuți, care au căzut în luptele din Marele Război.

Sfintire cruce monument 051

A avut loc sfințirea, realizata de pr. Ropotoaia Vasile, cu o slujba religioasa care a străpuns sufletele noastre cu săgeți pozitive și pline de speranța și optimism, cu un har deosebit care dezvăluie învățăminte și continuitate pentru neamul romanesc, reușind sa facă ca o adevărată fotosinteza a credinței și iubirii de patrie, ca datorie și necesitate în societatea româneasca.

Sfintire cruce monument 066

A urmat dl. Hugianu Ciprian, autor al Monografiei satului Poiana Sarata, „Poiana Sarata – un sat romanesc din Carpați, în vâltoarea istoriei”, cu informații documentate despre eroismul eroilor romani în lupta pentru reîntregirea neamului romanesc. Daca timpul ar permite, modul în care expune aceste fapte de vitejie, informații statistice și documentație extrasa din arhive, multe ore ai fi captivat de vorbele acest roman adevărat. Un adevărat izvor de informații despre primul război mondial și nu numai.

hugianu

Dl primar al orașului Comănești, Viorel Miron ne-a onorat cu prezenta la acest eveniment. Printr-un scurt discurs a punctat importanta păstrării memoriei eroilor și a activității noastre de recuperare și recondiționare a pieselor descoperite pe fronturile din primului război mondial de către membrii asociației Prospectorii Istoriei.

Cu aceasta ocazie, s-au pus primele „cărămizi” pentru un proiect care va fi dedicat Centenarului Marii Uniri în Comănești, la care vor avea acces toți locuitorii de pe Valea Trotusului.

Sfintire cruce monument 081

 

O alta persoana care ne-a onorat astăzi a fost dl Toma Constantin, primarul orașului Dărmănești, un om deosebit, pasionat de istorie. Ne-am oferit disponibilitatea de a aduce aportul nostru pentru proiectele pe care le are in plan pentru orașul Dărmănești, proiecte care nu se pot face decât cu mult suflet si respect pentru eroii de acum și de alta data.

toma

Dl. Cojocaru Stelian Petru, un pasionat de istorie militara, președintele Asociației Tradiții Militare Romanești, a fost partenerul acestui eveniment. A pus la dispoziție costume militare de epoca, cu care au fost îmbrăcați tineri de pe Valea Trotusului, pentru a marca momentul solemn. Tineri frumoși, cam de aceeași vârsta frageda cu a eroilor căzuți pentru patrie în lupte. Răzvan Bosoteanu (soldat), Gabriel Arvinte (soldat), Diana Andrei (soldat), o imagine a eroului nostru national, Ecaterina Teodoroiu, care a fost și purtător de drapel, astăzi.

 

O zi superba, cu oameni frumoși la trup și la suflet, momente solemne, dar și discuții libere, pline de învățăminte și sinceritate. Exact asa cum ii sta bine  unei societăți unite și cu un scop comun: aducerea unui omagiu eroilor naționali.

Toti cei prezenți au avut ocazia sa viziteze expoziția permanenta de la sediul asociației, cu relicve de război autentice, descoperite de către membrii asociației pe linia frontului din Moldova de răsărit. Peste 2000 de piese descoperite, curățate și expuse publicului, o lecție de istorie pe viu.

Mulțumiri celor care au fost prezenți și care au depus astfel cel puțin cate o picătura de istorie în marele „butoi” al recunoștinței naționale:

Viorel Miron – primar al orașului Comănești;

Toma Constantin – primar al orașului Dărmănești;

Cojocaru Stelian Petru – Președinte al Asociației Tradiții Militare Românești;

Hugianu Ciprian – Autor al Monografiei satului Poiana Sarata

Bosoteanu Lucian (Lanos srl Comănești) – pentru prezenta și realizarea catargului de steag;

Membri asociației Prospectorii Istoriei: Racoș Ciprian, Sorin Mare, Ion Luncanu, Nicu Iftime, Bosoteanu Florin, care au pus umărul la realizarea acestui eveniment;

BOS Construct srl – pentru execuția monumentului

Mulțumiri tuturor celor prezenți și care nu au fost menționați. Motivația noastră de a continua consta mai ales sprijinul moral pe care îl primim de la voi.

Un mesaj pentru eroii căzuți în luptele premergătoare Marii Uniri:

„Nu va vom uita niciodată”

„Lest we forget”

18556743_1417132558345916_1615717268311770006_o

Intalnirea Militaria editia a V-a – Carunta, 2018

3 răspunsuri

In perioada 8-10 Iunie 2018 a avut loc întâlnirea națională Milităria – Cărunta 2018

„Si luptele de pe Valea Trotusului au făcut România Mare”

In anul centenarului României Mari, am ales ca locație pentru aceasta întâlnire o zona în care în primul război mondial s-au dus lupte crâncene, în care mii de soldați romani, rusi, austro-ungari și germani și-au pierdut viata. Locul de campare a fost ales la Păstrăvăria Cărunta, un loc retras, aflata la 15 Km în adâncul munților; aceasta zona este foarte aproape de granița fostului imperiu austro-ungar, având într-o parte vârful Cristes și pe de alta parte vârful Muierușu, ambele vârfuri fiind greu încercate în Marele Război.

Zona este superba, cu păduri încă sălbatice, aer curat, liniște profunda și nopți clare. Mulțumim gazdelor pentru modul în care păstrează acel loc curat și pentru profesionalismul de care dau dovada.

Câteva instantanee cu acest loc minunat:

Această prezentare necesită JavaScript.

…si cateva imagini facut cu drona, multumim Cristi Hatnean!

Această prezentare necesită JavaScript.

Vineri, după ce am ajuns la locul de campare, după amplasarea corturilor și luarea în primire a căsuțelor, o parte din participanți au plecat la detecție prin împrejurimi, iar ceilalți au pus la punct detaliile organizatorice: lemne pentru foc, pregătirea și distribuirea tricourilor, amplasarea pavilioanelor (care ulterior au fost luate pe sus de vijelia premergătoare ploii 🙂 ).

Spre seara, focul a fost aprins, grătarele s-au încins și au urmat povesti și discuții tematice pana târziu.

… dar nu prea târziu, pentru ca a doua zi dimineața, a început la ora 7.30; după cafeluța și micul dejun, s-a dat startul misiunii de descoperiri de relicve din primul război mondial. Nu înainte însa, de poza de grup:

35050846_1814217571934697_7797854043212087296_o

In acest an, zona de detecție aleasa a fost vârful Muierușu, iar pana acolo am avut de străbătut câțiva kilometri, cam doua ore de urcat pe munte.

Această prezentare necesită JavaScript.

Fiecare am avut max. 10 kg de echipament la urcare, însa făcând o comparație cu greutatea de zeci de kilograme pe care soldații trebuiau sa o care în spate, ne-am dat seama ca nu trebuie sa ne dam bătuți de pantele abrupte și terenul accidentat. Deci, am rezistat cu toții pana acolo, sus, unde ei au luptat pentru apărarea pământului strămoșesc. Câteva imagini cu participanții în acțiune:

Această prezentare necesită JavaScript.

Pana seara, prin pădure au foșnit frunzele sub ghetele participanților și au sunat detectoarele într-una. Numărul mare de schije de proiectil au fost ca o unitate de măsura pentru cantitatea de proiectile care s-a folosit pe acel munte, acum 100 de ani. Zeci de kilometri de tranșee și adăposturi au fost săpate pentru ca soldații sa se poată feri de aceste schije și de gloanțele inamice. Buncăre și cazemate străjuiesc și acum în acele locuri, astăzi însa într-o liniște deplina, întrerupta poate doar de cate un urs, mistreț sau cerb, animale care au pus stăpânire pe pădure, natura care și-a reluat drepturile acolo; copaci care acum parca îmbrățișează cu rădăcinile lor fortificațiile pe care le-au făcut atunci soldații.

După o zi de eforturi susținute, aproximativ 11 ore de urcare pe munte, detecție și coborâre, majoritatea au ajuns la tabăra cu rucsacul mult mai greu decât la urcare și bineînțeles, cu satisfacții care se citeau în ochi. S-au descoperit elemente de echipament, militar, obiecte personale ale soldaților, scuturi, baionete, nasturi, etc. Cel mai bine „vorbesc” imaginile…

Această prezentare necesită JavaScript.

Odată cu aceste relicve de război, au fost descoperite și elemente de muniție activa. Mulțumim reprezentanților de la ISU Bacău – Brigada Pirotehnica, care au acționat rapid și eficient. Astfel, au fost preluate următoarele elemente de muniție:

  • Proiectil exploziv cal. 100 mm – 1 buc.;
  • Proiectil exploziv cal. 75mm – 1 buc.;
  • Grenada ofensiva: 1 buc.;
  • Proiectil mortier 82mm – 1 buc;
  • focos proiectil – 1 buc.;
  • Grenade defensive – 4 buc;
  • Cartușe pistol – 19 buc;
  • Cartușe infanterie – 469 buc.

Mulțumiri pentru toți detectoristii care descoperă și predau muniție activa; și în aceasta zi s-a demonstrat ca avem o comunitate la nivel național cu oameni responsabili și cu spirit civic.

Spre seara, din nou foc de tabăra, povesti despre descoperiri și traseu, despre viata soldaților în tranșee și luptele crunte care s-au dus acolo.

Momentul mult așteptat a fost decernarea premiilor pentru toți participanții. Câștigătorii au fost aleși prin tragere la sorti, pentru a avea toți aceeași șansa de câștig, indiferent dacă au avut noroc sau nu în aceste zile la descoperiri. Mulțumim micuței Irina pentru extrageri și lui Sorin Mare pentru „urna” pusa la dispoziție pentru acest moment, descoperita chiar de el în acea zi 🙂

Sponsorul principal a fost rodetectors.com și partenerul Minelab, care au trimis participanților cadouri substanțiale, asa cum ne-au obișnuit de câțiva ani.

De asemenea, membrii asociației Prospectorii Istoriei au pregătit premii surpriza pentru participanții la acest eveniment, care au constat în relicve militare descoperite pe frontul răsăritean și cate o pereche de mănuși de protecție, atât de necesare în căutările prospectorilor de istorie. Mulțumiri lui Manuel Iamandi din Bacău care a asigurat cutiile din lemn gravate și personalizate, în care au fost așezate aceste relicve.

Gabriel și Cristi Hatnean (DM/MD) au avut de asemenea, un premiu surpriza pentru unul din câștigători, care a constat intr-o mini – colecție de elemente de echipament militar, descoperite pe linia frontului din nordul Moldovei.

Această prezentare necesită JavaScript.

Seara de sâmbăta s-a terminat de fapt în dimineața de duminica. După câteva ore de odihna binemeritata, o parte din cei prezenți au strâns corturile, a urmat curățenia la locul de campare, micul dejun și apoi am pornit în „prospectia” drumului de acces spre zonele de lupta, drum strategic, unica cale de acces printre munții din acea zona. Descoperirile în acest scurt timp avut la dispoziție au dus la concluzia ca acest drum a fost flancat de trupele armatei ruse, descoperindu-se monede, catarame și alte elemente de echipament specifice.

Si cu aceasta ocazie, pasionații de istorie au demonstrat ca spiritul civic și colegialitatea sunt mai presus de orice interes personal.

Multumim tuturor pentru participare si speram sa ne revedem la următorul eveniment!

DSC_1005

 

 

 

 

Centenarul Marii Uniri – comuna Brăhășești – de ziua Eroilor

Lasă un răspuns

17 Mai 2018 – Ziua Eroilor. Comuna Brăhășești în straie de sărbătoare, iar noi, Asociația Prospectorii Istoriei, pregătiți pentru o noua expoziție.

La invitația bunului nostru prieten, Gabriel Spanache, preot în comuna Brăhășești, județul Galați, am ajuns în data de 16 Mai, ziua premergătoare marelui eveniment sărbătorit la nivel national. In câteva ore am amenajat expoziția, o mare parte din piesele care au fost deja expuse la muzee din tara (Muzeul Național de Istorie a României, Complexul Muzeal Bistrița Năsăud, Muzeul Județean de Istorie și Arta Zalău). Sala în care s-a organizat muzeul temporar este chiar Căminul Cultural din Brăhășești, o clădire recent construita la standarde europene.

Inca din primele momente, am descoperit acolo o comuna superba cu oameni frumoși și inimoși.

Preotul Gabriel Spanache ne-a făcut o introducere în istoricul comunei, la ceas de seara: moara medievala, situri arheologice din perioada antica, care demonstrează locuirea încă din vechi timpuri. Am discutat de asemenea despre istoria familiilor din Brăhășești, o istorie bogata și din păcate încă necentralizata. Aproape fiecare familie de acolo are un erou care a luptat în războiul de independenta, în primul război mondial sau în al doilea război mondial, însa din păcate nu exista un muzeu care sa centralizeze aceste dovezi istorice. Chiar asta vrea sa facă părintele Gabriel, sa facă un muzeu al comunei, în care fiecare familie sa își regăsească strămoșii, prin jurnale, fotografii sau obiecte ale acestora care sa fie expuse public și inventariate. Astfel de piese, chiar dacă nu au valoare materiala, cu siguranța ar putea fi considerate pietre de temelie pentru istoria comunei si a familiilor de acolo.  Cu speranța ca acest demers va avea succes, noi vom sta la dispoziție cu orice putem ajuta în acest sens.

După câteva ore de povesti și discuții despre istorie, ne-am retras la locul de odihna, mai exact în locuința doamnei Geta, contabil la primăria Brăhășești, care ne-a primit cu omenia specifica romanilor de pretutindeni. De fapt a fost un alt exemplu, care ne-a arătat ca acești oameni sunt „de pus la rana”. Mulțumim din noua pentru ospitalitate!

DSC00876

A doua zi a fost „fierbinte” încă de la primele ore ale dimineții. Câteva zeci de elevi de la școlile gimnaziale din Brăhășești și Toflea au fost primii vizitatori a expoziției. Ne-a bucurat foarte mult interesul pentru fiecare obiect în parte și sutele de întrebări despre piesele expuse și primul război mondial. Copii de 6-8 ani, care – spre surprinderea și bucuria noastră – cunoșteau foarte multe despre aceasta conflagrație mondiala și aveau sete de cunoaștere încă.

Am avut la dispoziție echipament militar de epoca, pe care l-am primit prin bine-voința d-lui colonel în rezerva Cojocaru Stelian Petru din Bacău și de la Muzeul Național de Istorie a României București – mulțumim d-lui Flavius Roaită. Costume pe care le-am îmbrăcat cu mândrie, în zi de sărbătoare, în an de Centenar.

 

Dintre toți, am remarcat-o pe eleva Marta, care a avut cele mai multe întrebări, având o serie de comentarii și argumente care au depășit puțin așteptările vârstei. Felicitări Marta, tine-o tot asa și vei ajunge un om de seama. Orice om care dorește sa cunoască istoria reala, este gata sa lupte pentru a o apară!

Pentru aceasta fetita avem pregătit deja un cadou, o relicva de război, care a aparținut unui soldat roman care a luptat în primul război mondial, în luptele de la Oituz; va ajunge în posesia ei prin preotul Gabriel Spanache.

DSC00644

La orele amiezii, a avut loc ceremonia religioasa la monumentul eroilor din comuna. Un moment solemn, la care au participat majoritatea locuitorilor.

 

Părintele Gabriel Spanache, Pr Paisie, starețul mănăstirii Toflea, Pr Cătălin Tudose, la a doua parohie din Brăhășești, au ținut slujba religioasa tradiționala, pentru eroii neamului romanesc.
Dl viceprimar Stoica Mitică a adus de asemenea, un omagiu eroilor noștri, subliniind faptul ca toți romanii trebuie sa fie uniți, indiferent de etnie, religie sau apartenenta politica. O Românie sănătoasa este aceea în care cu toții simțim și trăim romanește, în unitate și spirit civic.
Domnului primar Dumitru Mircea, care din păcate nu a putut fi prezent, ii mulțumim pentru organizare și pentru invitație.

Au fost doua zile „de foc”, în care am devenit cu toții mai bogați sufletește, în care eroii noștri au fost reamintiți și au primit din nou, RESPECT-ul nostru.

DSC00800

CINSTE LOR! CISTE EROILOR NEAMULUI ROMANESC!

 

Români și maghiari într-un proiect comun: Comemorarea Centenarului in preajma zilei de 1 Decembrie, cu ocazia Marii Uniri – la Complexul Muzeal Bistrița Năsăud

1 răspuns

„Tehnică și echipament militar pe frontul răsăritean în Marele Război” este titlul expoziției temporare vernisata în seara zilei de Miercuri 29 Noiembrie la Muzeul din Bistrița.

Asociațiile „Prospectorii Istoriei”, reprezentata prin Florin Bosoteanu și „Erdélyi Kutatocsoport/Exploratorii Transilvaniei/Transilvanian Research Group”, reprezentata prin Vásárhelyi Gábor József, în colaborare cu Complexul Muzeal Bistrița Năsăud, reprezentata prin dl. George Marinescu au pus umărul la realizarea unei expoziții cu piese originale descoperite în tranșeele din primul război mondial, documente, hărți și informații pe care le-am adunat împreuna într-o locație care povestește de la sine istoria locului: Cazarma regimentului 63 austro-ungar care s-a aflat în subsolul complexului muzeal, loc devenit astfel spațiu de expunere.

 

Relicvele de război expuse sunt descoperite pe frontul răsăritean, descoperite de către membrii Asociației Prospectorii Istoriei în tranșeele de pe Valea Oituzului, Trotusului, Slănicului, Ciobănușului, Cașin și Poiana Sarata, locații în care s-au dus lupte sângeroase în timpul primului război mondial. Descoperitori: Sorin Mare (Bacău), Racoș Ciprian (Onești), Marius Însurățelu (Comănești), Stoica Alin (Bacău) și Florin Bosoteanu (Comănești), dar și descoperite în județul Bistrița Năsăud de către Georgiu Daniel (Bistrița), un pasionat de istorie cu descoperiri remarcabile dezvăluite pe http://www.holland.ro. Daniel Georgiu a făcut posibila aceasta expoziție prin efortul depus timp de câteva săptămâni la crearea panourilor, afișelor și invitațiilor realizate special pentru acest eveniment.

Pe de alta parte, puteți viziona obiecte care aparțin Asociației „Erdélyi Kutatocsoport/Exploratorii Transilvaniei/Transilvanian Research Group” (Vásárhelyi Gábor József), care consta într-o colecție impresionanta de decorații, medalii și insigne care au aparținut celor care au luptat în acele vremuri, din toate armatele combatante, un set complet medical și alte obiecte unice, poze de pe front și o harta originala cu linia frontului de pe linia Carpaților.

In expoziție mai puteți vedea și tablouri cu tematica istorica care conțin și elemente originale descoperite pe linia frontului, din seria „Arta din război”, prin care se dorește comemorarea centenarului transformând ororile războiului în frumos și demonstrând astfel ca respectul pentru eroii căzuți în acele timpuri pot fi respectați, indiferent de naționalitate sau armata de care aparțineau. Tablourile au fost realizate și puse la dispoziție de către Bosoteanu Mihaela – „Miha Art”.

Am creat împreuna și un tranșeu fortificat în care puteți regăsi modul de viata ale soldaților în tranșee, cu obiecte din echipamentul militar, sarma ghimpata, saci de nisip, scut, etc. Este un colt în care liniștea prevestea atacul iminent care putea începe în orice moment.

Expoziția este una completa, cu informații și obiecte despre toate armele (infanterie, artilerie, geniu și cavalerie), cu obiecte care au aparținut tuturor armatelor combatante (germana, romana, rusa și austro-ungara), cu obiecte personale care au aparținut soldaților (obiecte trench-art, inel, muzicuța, cutii de țigarete, de medicamente, ceasuri de buzunar, bricege, bricheta, etc.), cu obiecte străpunse de gloanțe și de baionete.

Este o lecție de istorie și de viata deopotriva, o colecție care ne face sa ne gândim la ceea ce înseamna războiul și sa nu mai repetam greșelile înaintașilor noștri. Este dovada unei colaborări prin care reconcilierea este posibila.

P_20171128_211418_HDR

Va invitam sa vizitați Muzeul de Istorie Bistrița pana la data de 31 Ianuarie 2018; este o expoziție deopotriva de suflet și educativa.

IMG_20171130_144434

Oituz 1917-2017 – centenarul bătăliilor de la Oituz – Milităria, ed. a IV-a

12 răspunsuri

Ediția a IV-a a întâlnirii naționale Milităria, Oituz 2017, organizata de către Asociația Prospectorii Istoriei (API) în acest an, a fost cu tematica „Oituz 1917-2017 – Pe aici nu se trece!”, pentru comemorarea centenarului bătăliilor de la Oituz.

Succesul evenimentului care a avut loc în perioada 19-21 Mai 2017, se datorează atât sponsorilor cât și a participanților, care s-au dovedit ca de fiecare data oameni cu caracter, pasionați de istorie.

In primul rând, vrem sa mulțumim sponsorilor:

RODETECTORS.COM & MINELAB, pentru premiile oferite participanților. La ediția din acest an ne-am bucurat de o ploaie de premii care au făcut ca orice participant sa fie un câștigător.

MIHA BIJOUX MAGAZIN, pentru premiile oferite doamnelor și domnișoarelor prezente, bijuterii deosebite, lucrate manual, din argint și pietre semi prețioase.

TRADE MARE srl Bacau, pentru premiile constând în echipament de protecție și tot sprijinul oferit în organizarea acestui eveniment.

CAR Prietenia Comănești, pentru sprijinul oferit prin confecționarea stegulețelor pentru marcarea muniției active și punerea la dispoziție a pavilioanelor, în cazul în care am fi avut vreme nefavorabila.

GARDEN WOOD srl Bacău, pentru confecționarea cutiilor din lemn pentru cadourile surpriza pregătite pentru participanții mai putin norocoși.

LANOS srl Comănești, pentru minunații trandafiri metalici, pregătiți special pentru acest eveniment, în vazele comemorative.

Această prezentare necesită JavaScript.

Mulțumiri pentru încredere și sprijin colegilor care au decis sa devina membrii ai asociației noastre: Marius Însurățelu, Sorin Mare, Constantin Păstrăv, Georgiu Daniel, Cătălin Iliescu, Bocancea Florin, Cosmin Sofron.  De asemenea și celor care au completat declarațiile cu cei 2% din impozitul pe venit.

Seara de vineri a debutat cu invitați speciali, pe care am avut onoarea sa ii avem prezenți la acest eveniment:

Dl. ing. Hugianu Ciprian, autorul volumului monografic „Poiana Sarata – un sat romanesc din Carpați, în vâltoarea istoriei”, care ne-a vorbit despre mișcările de trupe din August 1917 pana la sfârșitul anului, informații documentate și importante pentru acțiunea participanților de a doua zi. Un maraton informational care a dat startul viselor participanților pentru descoperiri care ar putea aduce un aport istoriei militare.

Această prezentare necesită JavaScript.

De asemenea, ne-au onorat cu prezenta părintele Simion și părintele Bogdan Pistea de la Parohia Oituz. Părintele Simion ne-a incantat cu cuvinte care au ajuns aproape de sufletele noastre, confirmând importanta unor activități organizate în acest mod și a adus de asemenea, un omagiu eroilor căzuți pe fronturile de lupta în cele doua războaie mondiale.

Această prezentare necesită JavaScript.

Tin sa le mulțumesc pentru mesajele frumoase și cu siguranța vom da curs propunerii de colaborare pentru proiectul ce îl vor demara în scurt timp.

Seara a continuat cu un referat realizat de către doi elevi ai colegiului tehnic „Dimitrie Ghica” Comănești, Răzvan Bosoteanu și Constantina Docan, care au prezentat în prima parte exemple de descoperiri recente în zone militare, ce demonstrează prezenta armatelor germane și rusești în teritorii de pe Valea Trotusului despre care nu exista nimic scris pana acum în analele istorice.

In a doua parte, au fost prezentate descoperiri în zona în care ne-am adunat cu toții la aceasta acțiune tematica. Printre acestea, descoperirea osemintelor unui soldat roman ucis străpuns de un corp de proiectil în luptele de la Oituz.

Importanta a fost de asemenea, prezentarea unei alte descoperiri recente a colegului nostru Geo Zane, data ca exemplu de aport ce poate fi adus realității istorice. Aceasta descoperire este încă în studiu și documentare.

Le mulțumim pentru lecția de istorie și pentru faptul ca ni s-au alăturat, fiind și prezentatorii acestei seri.

Această prezentare necesită JavaScript.

Pana la ore târzii, au urmat povesti la lumina focului și voie buna.

A doua zi a fost rezervata strict căutărilor, de dimineața pana s-a întunecat.

A avut loc însa și un concurs pentru doamnele și domnișoarele prezente la aceasta întâlnire, cu premii de la Miha Bijoux Magazin: tir cu pistolul de airsoft în tânte din hârtie, de la distanta de 5 metri. Felicitări tuturor participantelor, unele dintre voi ați avut o precizie demna de trupele SWAT 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

Spre seara, au început sa apară primii colegi cu „capturi” care mai de care mai interesante: pe lângă tonele de schije de proiectil și de grenade, s-au descoperit baionete, butoni de tunica militara, scut de infanterie, elemente de echipament (bidonase de apa, paftale, piolete, cazmale, topoare, etc.)

Această prezentare necesită JavaScript.

A urmat festivitatea de premiere. Juriul a fost compus din membrii API, iar criteriile folosite au fost date de importanta descoperirilor/valoarea istorica. Premiile au constat în detectoare de metale, pinpointere, accesorii pentru detecția de metale: echipament de protecție, rucsaci, șepci, mănuși, săculeți. Toate premiile au fost puse la dispoziție de către Rodetectors.com, reprezentant Minelab în Romania

Fiecare participant și însoțitor, fără excepție, a primit cadou câte un săculeț Minelab și monede promoționale Minelab

Această prezentare necesită JavaScript.

Pe lângă aceste relicve militare, au fost descoperite și obiecte medievale (topor, inel, catarama, cuțit), care au fost donate muzeului de istorie „Iulian Antonescu” din Bacău.

Această prezentare necesită JavaScript.

In ultima zi rezervata evenimentului, colegii ramași am prospectat o zona lovita de artilerie, în proximitatea unor tranșee folosite cu precădere de armata austro-ungara. Pe lângă elemente de echipament militar pierdute probabil de către soldați în urma focurilor ucigătoare, s-a descoperit și muniție activa: proiectile, cartușe, grenade. Toate acestea au fost predate conform legislației, organelor competente prin apel la 112.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dorim sa mulțumim tuturor participanților activi, care au „suferit” împreuna cu noi la locația de campare pregătita pentru acest eveniment.

A fost o acțiune colectiva, bazata pe respect reciproc, asa cum ne așteptam, din experiențele anterioare. Colegi, oameni de calitate, care folosesc timpul petrecut în natura pentru a descoperi istoria.

Mulțumiri și lui Horia si Elidei Ungurean, din Asociația Tholus, pentru prezenta și sprijin, speram la viitoare colaborări.

Gazdele noastre din acest an au fost la înălțime, Complexul Cristal Slănic Moldova. Le mulțumim și lor pentru găzduire, un loc minunat, Cabana Stana Dacilor și Corvinul, aflate în vârful Bolovanu, ne-a oferit peisaje de vis,

Această prezentare necesită JavaScript.

Am avut ocazia sa-l vedem și pe meșterul lemnului în acțiune, sculpturi deosebite, realizate doar cu drujba.

Ne revedem la a V-a ediție Milităria, 2018!

Organizatori: Asociația „Prospectorii Istoriei”

reprezentata prin: Bosoteanu Florin, Racos Ciprian, Stoica Alin