Valea Uzului, 29-31 Mai 2015
Un loc încărcat de istorie, cu batalii încrâncenate intre trupele participante în războiul pentru întregirea neamului 1916-1919.
Ziua 1: Ultimile pregatiri, cumparaturi de dimineata, bagaje (intotdeauna prea multe), telefoane, directionare pe traseu pana la locul de campare. In jurul orelor 14.00 am reusit sa ne adunam aproape toti colegii. Dupa instalarea corturilor si pregatirea vetrei de foc, am iesit la o mica detectie in apropiere, cu rezultate slabe insa, avand in vedere ca in zona s-au mai perindat drumeti si au lasat in urma diverse obiecte metalice care ne-au cam zadarnicit incercarile de detectie. Salvarea a venit mai tarziu de la colegii din Suceava, care au ajuns mai dimineata si au detectat in zone mai putin poluate pana am ajuns noi, aratandu-ne obiecte demne de apreciat.
Au urmat seara focul de tabara si noi toti in jurul acestuia, cu povesti si amintiri care ne-au tinut treji pana tarziu.
Ziua 2: Dupa o noapte destul de rece, ne-am strans din nou in jurul focului (pastrat „viu” de Marius in timpul noptii – multumim!). Doamnele noastre au avut grija de noi cu o cafeluta buna si necesara si un mic dejun rapid, urmand ca pe la ora 8.00 sa fim pregatiti sa escaladam punctul fierbinte al luptelor, pana la cota 1300. Zece dintre noi am plecat spre aceasta tinta mai grea accesibila, plini de speranta ca vom putea aduce inapoi o parte din obiectele pierdute de soldatii prinsi in marea batalie de acum aproape 100 de ani. Dupa o urcare de aproape 4 ore pe un vechi drum forestier din perioada comunista, am dat de primele transee si am inceput cautarile, aparand si primele rezultate. Oboseala acumulata a inceput sa se disipeze printre strigatele de bucurie la descoperirea cate unei relicve de razboi, iar speranta era cea care ne ghida bobina detectorului in locurile greu accesibile
Traseul a fost contorizat de catre Cristi: 22 de kilometri parcursi, mare majoritate pe teren accidentat, diferenta de nivel fata de tabara de aprox. 800 metri
Pe la ora 20.00 am ajuns in locul de campare (cu gandul si la berea rece care ne astepta in apele Uzului), dupa ce am mers pe linia transeelor, pe coama muntelui. Cu satisfactie ne-am etalat cu totii descoperirile, urmand bineinteles povesti, amintiri si discutii pe subiect la focul de tabara. In ciuda oboselii, am rezistat pana la ore tarzii grupati in jurul focului. Multumiri si pe aceasta cale fetelor, care ne-au asteptat cu tocanita de carne cu legume, a fost excelenta!
Ziua 3: Pentru ultima zi ne-am propus o detectie mai scurta, in zone mai accesibile si mai aproape de drumul de acces, avand in vedere oboseala acumulata si faptul ca o parte din colegi aveau un drum lung de strabatut pana acasa. Zis si facut: pe la ora 9.00, dupa ce s-au strans corturile, stins focul si curatat zona de campare, am plecat in grupuri distincte la detectia care va fi sa fie ultima din aceasta intalnire. Rezultatele nu au incetat sa apara nici acum, chiar daca zonele nu erau atat de promitatoare.
Intr-un final ne-am luat cu totii ramas bun, cu parere de rau ca timpul a trecut atat de repede, insa cu bucuria faptului ca ne-am reintalnit si vom ramane cu amintiri frumoase.
Descoperirile mele:
Multumesc participantilor pentru prezenta, ca de obicei ne-am adunat oameni de calitate, responsabili si acest lucru a dus la o intalnire reusita, pe care as repeta-o oricand.
