Peste tot locul mici morminte părăsite, fără nume, risipite ici şi colo pe câmpul de bătălie, privind în veşnică singurătate splendidul peisaj de pe vârful muntelui. Acolo unde cursese sângele şiroaie creşteau acum în stufoase şi mari răzoare micşunelele, parcă şi-ar fi ales anume să înflorească pe locul unde îşi scurseseră sângele atâtea trupuri tinere. Iarba şi pajiştele erau toate cenuşii de praf, contrastând ici şi colo cu coloritul nemaipomenit de viu al micşunelelor. Poate că strălucitoarea lor culoare era datorită faptului că rădăcinile se hrăniseră cu sângele eroilor... Acesta e gândul ce mi se ivi în minte. Pătrunsesem în mijlocul aşezărilor pe care le vizitasem în toamnă, prin ceaţă şi ploaie de frunze căzute.