Vârful lui Apostol cota 864, vârful Iancului cota 907 și vârful Secaturei, cota 888
Cota dominanta intre vârfurile Brezoaia și Coșna, intre văile Slănicului și a Oituzului se afla vârful Golu Păltiniș, cota 1015. Pana acolo însă, cele trei vârfuri au fost puternic fortificate inițial de către armata romana, apoi de către cea austro-germana, care a reușit împingerea frontului spre est, pana la ultima reduta din vara anului 1917: dealurile Coșna și Cireșoaia.
Pentru a înțelege mai bine strategia și dinamica luptelor, am realizat o cercetare de teren în acest sector.
Tranșee scurte și adăposturile individuale sunt amplasate pe ambele pante ale versantului, cu precădere în dreptul văiugilor care coboară spre Valea Slănicului și Valea Oituzului, având ca scop adăpostirea observatorilor de artilerie si a santinelelor. Aglomerările de fortificații în anumite zone (în special pe pantele sudice) denota camparea unor rezerve ale armatei romane pentru o perioada de cel puțin câteva zile, fapt care devine certitudine prin descoperirea a zeci de cutii de conserve în aceste zone.
Cele câteva schije de proiectil descoperite bănuim ca provin de la bombardamentele asupra vârfurilor Cernica și Păltiniș, iar puținele corpuri de proiectil șrapnel au ajuns acolo printr-un hazard, find clar ca zona cercetata nu a fost ținta ochita nici de artileriștii austro-germani și nici de către cei din armata romana.
Cele câteva baionete descoperite fie au fost pierdute, fie abandonate din cauza defectelor la sistemul de prindere pe arma și afundate în noroiul format în urma ploilor abundente din toamna anului 1916. Faptul ca obiectele descoperite aparțin echipamentului austro-german în mare majoritate, ne duce cu gândul la faptul ca aceste trupe au ocupat cel mai mult timp acest sector.
„Groapa de gunoi”
Scriam mai devreme despre zeci de cutii de conserve împrăștiate în zonele cu conglomerate de tranșee și adăposturi individuale. Exista însă și situații în care toate acestea erau adunate de către soldați și aruncate într-un tranșeu sau adăpost, fiind acoperite cu pământ.
Astfel de gropi pot povesti despre viata soldaților în tranșee, despre logistica și despre aprovizionarea cu produse pentru care soldatul roman putea doar sa viseze la acel moment.
Aceasta groapa de gunoi se afla pe panta nordica a înălțimii „Vârful lui Apostol”, într-un tranșeu cel mai probabil abandonat în retragere de către trupele austro-germane. De obicei acolo se abandona tot ce nu mai era folositor: cutii de conserva, curele din piele rupte, bocanci, geamuri provenind de la adăposturile acoperite, vesela din metal sau ceramica, sticle goale și piese de echipament militar.
Astfel putem avea o imagine despre dotările de care beneficiau trupele germane. In acest caz, este vorba despre apa minerala, bere, rom și soluții dezinfectante pentru răni și bătături – conform tipologiei sticlelor și inscripțiile de pe acestea. De asemenea, mai dețineau piese de vesela ceramice; un astfel de obiect este o farfurie din lut smălțuită, realizata manual prin tehnica olăritului. Aceasta din urma a aparținut probabil unui soldat austro-ungar vecin de tranșeu, având forma și ornamentație tipice ungurești.
In toamna anului 1916, soldatul roman, chiar daca nu a beneficiat nici de 20% din dotările armatelor cu care s-a confruntat, a luptat pentru un crez și cu sufletul plin de România.
…si un fluier prin care se anunța atacul și retragerea și care a tăcut mai bine de un secol
… iar lupii pot sa își stăpânească liniștiți teritoriile.
Din presa vremii:
Ofițeri, subofițeri, caporali și soldați din al 13-lea de infanterie! Vrednicia arătată de voi în luptele da la Dealul Vrânceanului, Păltiniș, Secătura și Cernica, care au durat neîntrerupt zile și nopți, pentru a svârli peste hotar dușmanul care năzuise să încalce pământul scumpei noastre patrii, a fost răsplătită prin vorbele de mai jos adresate d-lui Colonel Ionel Rujinsky Nicolae, comandantul Brig. 38 Inf. și grupului nostru de către D-lui General de Divizie, adjutant Presan Constantin comandantul Armatei de Nord, cu ocazia inspecției D-sale pe frontul de luptă și care a binevoit a mi le comunica prin ordinul No. 80 din 31 /X 1916. „Domnul General Presan, Comandantul Armatei de Nord cu ocazia inspecției făcute la Blokhaus, și-a exprimat „înaltele sale mulțumiri pentru vrednicia soldaților din Regimentul dvs. cari „au luptat la Cernica în mod admirabil „și demn de laudă. Mă simt dator a a„duce și eu aceleași mulțumiri Colonelului Lieiu și întregului Regiment care s’a luptat în mod eroic alături de Bat. „din 80 și cel din 65“. Drapelul Regimentului nostru care este împodobit cu cele mai înalte ordine ale țarei pentru vitejia înaintașilor voștri, era o chezășie că nici voi de asta dată nu vă veți lăsa mai pe jos,— Vă aduc laude și mulțumirile mele, dorindu-vă sănătate, isbândă și să găsiți la întoarcere pe toți ai voștri sănătoși și cu voia bună, iar cei căzuți cu glorie pe câmpul de onoare să fie in veci neuitați. Dat azi 31 Octombrie 1916 pe câmpul de luptă de la Cernica.
Ordin de zi No. 386 din 31 Oct. 1916.
Conform ordinului Brigăzei, Batalionul 4 având însărcinarea a merge pe poteca paralelă cu drumul strategic spre Păltiniș, până la dealul Apostolului, în acest drum primind focuri din creasta nordică a Dealului Vrânceanu, primirăm ordinul de la dvs. pentru învăluirea și atacarea acestei creste în sectorul arătat de însuși dvs; desfășurând Compania în trăgători cu plutoanele eșalonate spre stânga, unde făceam legătură cu Compania 2 Reg. 69 Inf. înaintarăm vre-o 200 m. în trăgători, când primind focuri din față și din stânga, am făcut față lor iar apoi înaintând prin strecurare, din copce în copce, ajunsei până sub creasta unde erau întăriturile inamice. Observând că spre dreapta erau așezate 3 (trei) mitraliere care îmi secerau oamenii să se facă față lor, cu două plutoane iar cu restul să ataca în flanc , sub Locotenentul Mucenic Gh. repezindu-se cu plutonul său spre ele, cade rănit mortal, sosind Secția de mitralieră, cu d. sub Locotenent Stroja, in intărziere, Plutonierul cu T. R. Ianculescu Aurel, își încurajează oamenii săi, se urcă cu tot focul viu al inamicului, până ajungând sub tranșee cu vreo 15 oameni sare într-un elan de curaj în tranșee, unde ungurii zăpăciți, deși în număr superior, cedează terenul, o parte predându-se.”
Comandantul Companiei 14. Locotenent Bădărău
Plutonierul Ianculescu observând că dreapta sa, este cele trei mitraliere, părăseau terenul căutând să fugă, se repede, deși având în jurul său numai 10 oameni și barîndu-le domul, pune mina pe ele, face prizonieri trei ofițeri și 48 soldați, ajungînd și ea pe creastă, ordonai trimiterea mitralierelor și a prizonierilor înapoi spre Regiment și Compania să înainteze spre dreapta pe culme, pentru a urmări inamicul ce se retrăgea in dezordine. Plutonierul Ianculescu mereu înaintea tuturora, susținut cu mult succes de Sublocotenentul Stroia, cu secția sa de mitralieră, urmărește cu vigoare pe unguri, până dincolo de poeană, cînd observind că erau prea puțini. Compania din reg. 69, incă nu trecuse linia tranșeelor și primind locuri dese din vale, avind și alte direcții de urmat, a ordonat plutonierului Ianculescu, să înainteze pe „poteca paralelă cu drumul strategic spre Păltiniș, unde mai înaintând vreo 600 metri pe culme, ne oprim. » Am trimes pentru siguranță două patrule, una pe culmea Păltinișului și alta in vale, aducindu-se raportul că pe dealul Păltinișului se află inamicul. Tocmai atunci trecu batalionul 1 de sub comanda d-lui „Căpitan Ionescu, avînd ordin superior să înainteze. Fiind aproape de seamă, prim ordin să ne întărim pe poziții ocupate, pînă la noi ordine.
Lasă un răspuns