Astăzi va prezentăm o parte din istoria luptelor de la Valea Uzului, mai exact zona Oclos. Acesta este un o locație în care înainte de anul 1916 exista doar un loc de repaos pe o distanță de aproximativ 14 km de de mai apropiată locuire – taverna Aklos, la care poposeau drumeții și cei care se aventurau pe drumul dificil care unea Sânmartin de Valea Uzului..
Începând cu toamna anului 1916, Oclos a devenit o poziție strategică importantă pentru trupele austro-ungare, fiind înconjurat de înălțimi muntoase înalte cu pante abrupte; aici au fost construite în câteva săptămâni mai multe fortificații constând în linii defensive și locase de tragere pentru artilerie, dar și grajduri pentru caii cavaleriei, lagăr pentru prizonieri, spital de campanie și câteva clădiri că adăpost pentru trupe și ofițeri.
De asemenea, a fost construită o linie ferată îngustă care făcea legătura între Miercurea Ciuc, Sânmartin și Oclos, care a fost utilizată pentru transportul trupelor și a efectelor de război care vor fi ulterior utilizate pentru atacul asupra înălțimilor de la est.

Oclos (Aklos), atunci si acum.

        În urma cercetărilor în teren din ultimii ani am constatat o mică modificare a reliefului, fiind observate câteva zone cu alunecări de teren, probabil mai ales din cauza numeroaselor izvoare care există în zonă. Tot din cauza umidității excesive a solului, unele din obiectele descoperite au un grad ridicat de coroziune. 

În această zonă, au fost de asemenea prezente și trupe germane.

Mai jos va prezentăm câteva date extrase din publicații și jurnale de război despre această zonă, dar și alte descoperiri făcute în teren:

Pe 29 noiembrie, Regimentele tehnice 2 si 3 si cel de artilerie, Regimentul 4 s-a dus la hanul Aklos pe drumul de lângă pârâul Bolondos. Regimentul 2 a ramas in cazarma de acolo, iar Regimentul 3 a rămas în Kázon peste noapte.
(A V O L T CS. É S K I R. HUSZÁR-EZRED TÖRTÉNETE II, 1902-1920)
Nasture militar – Regimentul 2 austro-ungar
Grupul Daubner in marşul spre Aklós-csárda. În dimineața zilei de 14 Octombrie, pe coamele Saj, Katlan 1473, Sár 1091, Magyarosul intră în posesia punctului de triangulație 1340, de unde direcția sa ulterioară este Obcina Laposul.
Sarcină: Să învingi toată rezistența inamicului de pe linia creastă, care închide văile Uz și Csobános, prin luptă sau invaluire. Trupele Regimentului 39./2. repartizate acestui grup până acum au fost instruite în mod special să mărșăluiască spre Aklós csárda și să sprijine gruparea Pollett care luptă în valea Uz in acea zona.

(...)În această zi, colonelul Daubner atinge înălțimea de 1034 în muntele Sár, restul petrec noaptea în vecinătatea Aklós.
Nu pot să nu aduc în discuție un caz atât de rar din aceste zile în Războiul Mondial, care ilustrează activitatea artileriei pe baza influenței sale morale.

(...) Terenul de la est de Aklós-csárda avea un caracter complet diferit. Munții înalți, abrupți, ca o prăpastie, dens acoperiți de pădure primitivă însoțesc drumul peste tot, din care este imposibil să cobori cu vehiculele.
Observarea este exclusă. Nu puteai vedea mai mult de 30-50 de metri in inaltime, vederea fiind blocată de creasta împădurită care se extinde în următoarea curbă a drumului.
Camparea trupelor este posibilă doar pe șosea.
MEVH_Egyebek_HadtortenelmiSzemelyekVHbol_1925
        Pe linia munților Ciobanus, 'Aklós, Saj și Ká-poszt, cavaleria și-a îndeplinit sarcina și a fost înlocuită de batalioanele grupului de apărare care au urcat pe munții Sol intar(1324 metri), Kresztes (1387). metri), Saj ha-vasoks (1555 metri), a ocupat valea Uz și linia de frontieră.
(...) Csárda Aklós a fost transformată in legar si spital, podeaua de lut a băut mult sânge de atunci, poate de aceea este atât de alunecos. Un transport mai mare este pe cale să sosească.
— De unde aduc răniţii?
- Din depărtare. De peste graniță, în Qbcina Lapos, patrioții sângerează în lupte grele continue de douăzeci și șase de zile...
(...) Husarii găzduiesc prizonieri români peste Aklós cárda. Husarul nu vorbește cu soldatul român, îi face semn cu mâna. De când sunt pe câmpul de luptă din Transilvania, nu am văzut niciodată un soldat ungur vorbind cu prizonierii români. 
Pesti NAPLO, 4 Noiembrie 1916

Pregătirile trupelor noastre de asalt s-a încheiat pe 27 februarie. A doua zi am pornit spre Valea Uzului, la poalele Magyarosului. Spre Valea Uzului era încă drumul impracticabil, stâncos, întortocheat, (…). Trenul era amplasat temporar în jurul hanului Aklos.

HÉT ORSZÁG FRONTJÁN, SASSY CSABA HÁBORÚS NAPLÓJA, 1915 —18.
De la Sanmartin (care acum este plin de militari), un drum abrupt de căruțe duce până la pasul Aklos, lung de 1.000 de metri, de unde curg deja pâraiele spre Moldova. Când am fost acolo (noiembrie), s-a construit un nou drum serpentin cu o mare forță de muncă militară, care acum este deschisă circulației.
HaromszekMegyeiTukor_1996_09, pag. 184

Toate obiectele descoperite vor fi curățate și pregătite pentru expunere în viitoarele expoziții care vor fi realizate în colaborare cu instituțiile muzeale tematice din România.

Mulțumim pentru colaborare colegilor pasionați de istorie din județul Harghita, care au fost ghizii noștri și au oferit prin donație o parte din obiectele descoperite de către ei în această locație:
Sandor Barabas
Levente Lenhárdt

Participanți din partea asociației Prospectorii Istoriei:
Solomon Adrian (Bacau)
Bosoteanu Florin (Comanesti
)

Despre luptele din al doilea război mondial în această zonă vom scrie într-un articol separat.
Elemente de muniție activă din această perioadă au fost descoperite și predate de către Sandor Barabas.