Lupta cu războiul. Arma noastră.

Suntem noi în măsură să ne luptăm cu războiul, în postura de simpli cetățeni? Are Poporul această putere? Dar voință are?
Înainte însă de a va arăta care este arma pe care o deținem, trebuie să cunoaștem inamicul numit Război.

Ce e războiul?

Dincolo de declarații, comunicate de presă, statistici, informări oficiale, cărți, lucrări științifice etc., unii dintre noi putem avea acces la alte informații culese direct de pe fostele câmpuri de luptă din cele două războaie mondiale de până acum.
Acolo nu descoperim strategii, statistici și declarații dedicate publicului, ci efecte militare, obiecte personale și oseminte ale soldaților simpli cu familii, cu credință, cu o viață normală presărată cu necazuri și bucurii, dar care nu și-au dorit participarea la lupte.
Acolo nu descoperim doar frânturi din viața soldaților pe front, ci și suferință milioanelor de familii despărțite, lacrimi de dor și durere, iubire și ură laolaltă.
Deci, ce e războiul? Probabil doar o tablă de șah globală, un joc al liderilor statelor lumii care, chiar dacă de multe ori nu se pricep la acest joc, profită de pionii de pe tablă enormă pentru propriile plăceri oferite de victorii ipotetice, ascunși sub umbrele numite „economie” și „interese naționale”.
Bineînțeles, toți acești lideri aleși de popor, pentru popor, sistematic declară public interesul național și grijă față de cetățeni.

De ce au început războaiele?

Primul război mondial (1914-1918) – pe scurt: a început în urmă unor decizii pripite ale conducătorilor puterilor din acea vreme, dincolo de interesele expansioniste imperiale. Da, exact: decizii greșite ale unor lideri ai marilor puteri, care au fost conduse de orgolii și grandomanie pe de o parte și de necunoașterea realităților și lipsa de caracter pe de altă parte.
Fiind inițial un război între Austro-Ungaria și Serbia, având ca pretext asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, în urma lipsei unor acorduri semnate și având la bază doar presupuneri, Austro-ungaria mobilizează o parte din armata sa împotriva Serbiei, cauză pentru care Țarul rus ordona mobilizarea de asemenea a unei părți din armata rusă; ce-i drept, cu speranța că această mobilizare va descuraja atacul Austro-Ungariei asupra Serbiei.
Abia în acest moment au început discuții diplomatice, Germania având cu rolul de mediator, din păcate fără succes, tensiunile crescând odată cu lipsa de încredere ale conducătorilor marilor puteri ale vremii. Mai multe încercări ale Kaiserului de a evita un război între mai multe state au fost fără succes, în parte din cauza unor generali ai armatei germane care a refuzat stoparea mobilizării generale și a mișcărilor de trupe deja începute.
Pe fondul unor bâlbâieli diplomatice, se formează deja alianțe, iar războiul între un imperiu și o țară mică se transformă într-un război mondial, care durează 4 ani și face aproximativ 20 milioane de victime.

Al doilea război mondial (1939-1945) – pe scurt: ce știm din cărțile de istorie este faptul că al doilea război mondial a început odată cu ocuparea Poloniei de către Germania nazistă. Însă există mai multe variante, printre care Războiul început de către Japonia împotriva Chinei în 1937 ca fiind startul acestui război. O altă varianta interesantă este planul lui Stalin de globalizare a socialismului, plan creat imediat după încheierea primului război mondial și pus în aplicare în Septembrie 1939, odată cu ocuparea Poloniei împreună cu trupele lui Hitler (detalii în cartea lui Victor Suvorov – „Spărgătorul de gheață. Cine a început Al Doilea Război Mondial?”). Această varianta este parțial demontată de către Mark Solonin, în cartea să „Butoiul și cercurile”. Se deduce însă faptul că Uniunea Sovietică nu a fost neutră (așa cum se cunoaște) în primii doi ani ai războiului ci a participat direct la acțiuni militare împreună cu Germania nazistă, chiar dacă oficial nu a emis declarații de război.
În anul 1920, Vladimir Lenin declara în ziarul Pravda: «Noi am încheiat un război, acum e timpul să începem altul. Acest repaus este luat pentru a porni următoarele războaie.  Comuniștii urmează să construiască un nou stat în care oamenii să fie gata de luptă».
În anul 1927, Iosif Stalin îl ajută pe Hitler să vină la putere în Germania pentru a accelera începerea războiului. Odată cu accederea lui Hitler la putere în anul 1933, Stalin deja i-a emis sentința: pedeapsa cu moartea. Iată ce spunea Stalin: «Distrugem fascismul și capitalismul, instaurăm regimul sovietic și eliberăm coloniile de sclavi».
În anul 1936, Lev Troțki (om de încredere al lui Lenin, dușman al lui Stalin) spunea: «Fără Stalin nu ar fi existat Hitler, nu ar fi existat gestapo». Iar în anul 1938, mai adaugă: «Stalin i-a dezlegat la maximum mâinile lui Hitler și l-a provocat să se pregătească de război».
Acestea sunt aspecte către întregesc o imagine a începerii celui de al doilea război mondial, evenimentele pe parcursul acestuia le cunoaștem cu toții, iar rezultatele constau în peste 50 milioane de morți, popoare destabilizate, boli, foamete și resurse care ar fi putut fi folosite pentru dezvoltarea unor societăți pacificatoare prin educație și dezvoltare economică.

2022
Acum, la 104 de la încheierea primului război mondial și 77 ani de la terminarea celui de al doilea război mondial, într-o Europă a secolului XXI, suntem martorii unui atac armat al Rusiei împotriva unui stat suveran – Ucraina. Asistăm la atacuri cu rachete, raiduri aeriene și acțiuni de infanterie în zone urbane, cu mii de victime atât în rândul militarilor cât și în rândul civililor; în Europa anului 2022.
Să fie vorba despre continuarea planului de refacere a fostei Uniuni Sovietice? Să fie vorba despre resursele naturale încă existente din belșug în anumite zone ale globului? Despre puterea la nivel global, poate? Nu știm, sunt întrebări la care doar elitele au răspunsuri. Știm însă că este vorba despre BANI.
Doar istoria ne dă certitudini: războaiele provoacă suferință, durere și moarte; indiferent dacă este vorba despre un om sau zeci de milioane de oameni ucisi, războiul este imoral.
Ne batem cu pumnul în piept că omul este o ființă superioară, însă făcând o comparație între mamiferele care trăiesc pe Pământ, observăm că omul este cel mai cinic și cel mai lipsit de empatie dintre toate. În majoritatea cazurilor, disputele teritoriale (care sunt bazate tot pe resursele existente) se finalizează cu victoria celui mai puternic, fără însă a face victime; omul își câștigă poziția de învingător prin distrugere totală și moarte. Oare există această caracteristică în genomul uman, sau este „câștigată” prin uitarea precedentelor istorice, mai mult sau mai puțin premeditată?

Manipularea prin propaganda

Despre acest lucru am mai scris acum ceva timp, cu mult înainte de războiul Rusia-Ucraina. Este o modalitate prin care opinia publică este direcționată spre acceptarea unor decizii și concepții, militarii sunt motivați pentru luptă, poporul este influențat să fie părtaș la acțiunile militare, inamicul este debusolat. Propaganda este de fapt, de multe ori, o minciună ambalată frumos, în cuvinte pompoase, cu jumătăți de adevăr care generează credibilitate, însă cu multe alte elemente care instigă la ura față de adversar, fără o argumentație clară. În alte cazuri, propagandă se face strict pentru mobilizarea cetățenilor și militarilor, crescând spiritul național și puterea combativă, așa cum vedem în cazul Ucrainei.
Indiferent cum ajunge această propagandă la publicul țintă, (fie prin declarații directe, fie prin intermediul mass media sau prin transmiterea fizică, prin fluturași, bannere), succesul acesteia se bazează fie pe raționamentul de netăgăduit al informațiilor răspândite, fie pe lipsa de educație și implicit de discernământ a celor cărora le este adresată, astfel nefiind filtrată informația prin propriul raționament.
Despre propagandă ca armă în războaiele mondiale am scris și aici: https://history-prospectors.com/2020/12/26/propaganda-de-razboi-arma-ideologica/

Cimiterele eroilor sunt deja pline

În cele două războaie mondiale au murit zeci de milioane de oameni, iar alte sute de milioane de oameni au trecut prin suferințe cauzate de tabla de șah globală în care regii și reginele, chiar și nebunii s-au protejat sub scutul imunității. Am rămas însă toți cei de astăzi cu o istorie scrisă pe hârtie și în biblioteci digitale, istorie din care ar trebui să tragem învățăminte și să facem o lume mai bună.
Cimitirele eroilor în care sunt înhumați eroi români, din Elbasan (Albania), Eravan (Armenia), Lebring, St. Margareten, Leoben, landul Styria, Trofaiach, landul Styria, Donawitz, land Styria (Austria), cimitirele din Azerbaidjan, din Belarus (zonele necunoscute încă), Boussu sur Haine, Anvers, Charleroi, Mons (Belgia), Sarajevo și Zenica (Bosnia-Herțegovina), Alfatar, Dobrici, Grivița, Oreahovo, Pleven, Șumenți, Smârdan și Sofia (Bulgaria), Brno (Cehia), Zagreb (Croația), cimitir cu locație nespecificată în Estonia, Dieuse, Haguenau, Soultzmatt, Labry (Franța), Gniloaxaiskaia, Rossoșka, Talițî, Rada, Trusovo, Rudnicini (Federația Rusă), cimitire ale eroilor în Gerogia în locații încă nespecificate, Zwikau, Veil am Rhein, Mannheim, Worms, Ulm (Germania), Drama (Grecia), Casale D’Altamura și Avezano (Italia), Karaganda (Kazahstan), Letonia (locație exactă necunoscută), Lituania (locație exactă necunoscută), Gradska, Skopje, Veles (Macedonia), Țiganca, Cania, Miclauseni, Chișînău, Soroca, Tighina (Republica Moldova), Kotor, Nis, Smederovo (Muntenegru), Łambinowice, Tuchola, Czersk, Lidsbark Warminski (Polonia), Smederovo (Serbia), Zvolen, Banska Bistrica (Slovacia), Ljubljana (Slovenia), Odessa, Vigoda, Kurgan, Mirnoe, Berezan, Beliaevka, Vasilevka, Cernăuți, Ojevo, Crimeea, Zaporojie, Melitopol (Ucraina), Ostffyasszonyfa, Sulysap, Aszalo, Gyor, Hajduboszormeny, Megyaszo, Miskolc, Nyregyhaza, Rakoskeresztur-Budapesta (Ungaria), eroi români căzuți cu locație exactă necunoscută (Uzbekistan).
În România, sute de mii de eroi căzuți pentru apărarea patriei sunt înhumați în zeci de cimitire ale eroilor, în toate județele țării.
Nu ne dorim ca nepoții noștri să fie nevoiți să cerceteze zone de conflict militar din perioada unui ipotetic al treilea război mondial. Descoperim încă mult prea multă suferință provocată de războaiele care au existat deja, mult prea mulți soldați zac încă în pământ, multă muniție activă stă ascunsă, gata să curme alte vieți chiar și după decenii de la terminarea războaielor. Mult prea multe familii își caută încă bunicii și străbunicii declarați dispăruți în conflictele mondiale, pe meleaguri necunoscute.
Noi, cetățenii simpli, avem o singură armă împotriva războiului: respectul pentru înaintașii noștri. Este o armă ce poate fi folosită de noi toți deopotrivă: români, maghiari, germani, săși, italieni, ruși, sârbi, bosniaci, francezi, pentru că cu toții am avut înaintași căzuți pe câmpul de lupta.
Cum ar fi că într-o zi stabilită, să ne strângem în grupuri mixte și să „atacăm” cimitirele eroilor din România, înarmați cu respect și cu o coroana în memoria tuturor eroilor, indiferent de naționalitate?
Fără tam-tam, fără discursuri politice, fără steaguri, fără ultranationalisti, fără extremiști. Doar noi, cetățeni simpli, înarmați cu respect și cu o coroana, păstrând un minut de reculegere.
Abia atunci când vom putea realiza acest lucru, războiul va cădea în dizgrație.
Noi, membrii asociației Prospectorii Istoriei vom realiza acest lucru împreună cu prietenii noștri de alte naționalități, la Cimitirele Internaționale ale Eroilor de la Comănești și Valea Uzului la o dată pe care o vom stabili în luna Aprilie cel mai probabil.
Voi la care Cimitir al Eroilor veți merge?
(așteptăm propuneri la e-mail: pratmin@yahoo.com)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: