„Sasha”, soldatul rus căzut în luptele de la Buruieniș

Locul descoperirii este dealul Sugura, în zona numită Moscoșeni, satul Buruieniș, județul Bacău, într-un adăpost aflat la 12 metri de linia de tranșee defensive, spre răsărit. Data descoperirii: Duminică, 19 Septembrie 2021.

Încă de acum câțiva ani, membrii asociației Prospectorii Istoriei cercetează zona frontului din Valea Trotușului, între Ghimeș și Comănești.  Despre această zona se cunosc foarte puține date, însă prospectorii consideră ca este de o importantă majoră pentru desfășurarea luptelor în anii 1916-1917, fiind localizată în una din trecătorile prin care trupele austro-germane au încercat să străpungă spre Comănești, devenind facilă înaintarea către Tg Ocna-Onești, în cazul în care această înaintare ar fi fost reușită.

Prospectorii caută dovezi istorice pe linia frontului: documentează în teren liniile defensive, fortificațiile și strategiile de luptă pe care armatele beligerante le-au adoptat și descoperă piese de echipament pe care ulterior le restaurează și le expun publicului, împreună cu povestea lor.
Sunt însă cazuri în care aceștia descoperă și ceea ce nu își doresc: osemintele soldaților care au căzut în luptă, uitați timp de peste un secol în pământul în care săpasera tranșee și adăposturi care trebuia să îi apere.

Astăzi vă prezentăm descoperirea unui soldat din armata rusă, căzut pe plaiurile românești în primul război mondial. Descoperitorul, Ovidiu Gherman din Bacău, i-a dat numele „Sasha”, fiind vorba despre un soldat foarte tânăr, probabil în preajma majoratului.
Osemintele au fost descoperite într-o poziție nefirească: cu fața în jos, cu membrele nealiniate pe lungimea corpului. Accesoriile militare cu care a fost îngropat au fost aruncate pe lângă trup, neavând o localizare ordonată. Una din cartusiere a fost găsită în zona capului, iar cea de a doua în zona picioarelor, împreună cu cataramă din fier și rămășițele din cureaua de piele și cana din aluminiu. De asemenea, resturile unui rucsac militar au fost găsite în zona picioarelor; rucsacul conținea puține obiecte care au putut fi identificate, printre care trei cazmale militare și fragmentele unui bidonas de ulei pentru curățarea armei, restul obiectelor fiind distruse de vreme și de mineralizarea puternică a solului.

Despre descoperire, ne spune câteva cuvinte Ovidiu Gherman:

Începusem cercetarea zonei de vreo oră. Nu găsisem nimic interesant în această perioadă așa că am decis să merg mai departe spre nord, văzând câteva adăposturi individuale mai jos de linia de tranșee. Știind că aici pozițiile au fost ocupate de armata rusă inițial, ulterior fiind ocupate și reconsolidate de către austro-germani în Noiembrie 1917, am luat în considerare semnalele de adâncime pentru a percepe obiectele acoperite de pământul excavat pentru adâncirea tranșeelor, după ce au fost ocupate.
Într-unul din adăposturi am avut un semnal de adâncime care mi-a atras atenția în mod deosebit, fiind pe o suprafață relativ mare, așa că m-am decis să excavez. Am introdus cazmaua la distanță mai mare de centrul semnalului, pentru a nu distruge obiectul. Am reușit să decupez un „capac” cam de 30cm, după care am continuat în adâncime, verificând periodic cu pinpointerul. După ce am extras a doua cazma de pământ, am observat o porțiune neagră-maronie, care s-a dovedit mai târziu a fi o bucată dintr-o cartușiera din piele. Iar pe marginea gropii, ceva ce părea a fi un os. Atunci l-am chemat pe Florin, care era cu Mihaela la distanță de aprox. 50 de metri în spatele meu.
Am simțit atunci un fior pe șira spinării; poate era de la vântul rece care bătea pe coamă dealului. Dar nu cred că era de la vânt… Împreună am început să dislocăm pământul din jurul osului; s-a dovedit a fi un craniu uman. Atunci am sunat la 112…

Ovidiu Gherman, Bacău


Adâncimea medie la care a fost îngropat soldatul Sasha a fost de 40cm față de nivelul actual al solului, primele obiecte metalice care au dat semnal detectorului lui Ovidiu fiind cartușele aflate în apropierea craniului.
Singurele obiecte care au fost localizate acolo unde era de așteptat, au fost plăcuța de identificare fragmentară, care se află sub piept și bocancii militari cu care era încălțat soldatul, din care s-au păstrat o talpă și fragmente din piele.
De asemenea, prospectorii au constatat lipsa echipamentului de luptă: arma, baioneta, casca militară, fiind prezente doar cele două cartusiere, care conțineau peste 100 de cartușe pentru arma Mosin Nagant, utilizată de către armata rusă în primul război mondial.

Luând în considerare aceste aspecte, cel mai probabil soldatul Sasha a fost îngropat în mare grabă de către armatele inamice, care au ocupat în atac pozițiile respective. Sasha nu a reușit să se retragă la timp împreună cu camarazii săi, fiind cel mai probabil ucis în timpul atacului. Arma, baioneta și alte efecte militare active au fost luate probabil pradă de război de catre inamicii lui.
Înhumarea trupurilor celor decedați se practica în mod uzual, pentru a înlătura pericolul infectării și răspândirii bolilor. În cazul în care acest lucru nu era posibil în mod organizat, în gropi individuale sau comune (din cauza evoluției active a luptelor), aceștia erau îngropați în grabă.

Cine era Sasha?

Faptul că este vorba despre osemintele unui soldat rus din primul război mondial, le-a fost clar prospectorilor încă de la început, având câteva elemente care transforma bănuiala în certitudine: plăcuța de identificare, cartușierele și cartușele, cazmaua militară, bidonasul de ulei pentru ungerea armei și cănița din aluminiu, toate fiind tipice armatei imperiale țariste din acea perioadă.
Un element însă a făcut că cercetarea să meargă mai departe și să aflăm mai multe detalii despre Sasha: o bucată de piele ștanțată cu numărul batalionului din care făcea parte.

Astfel, am aflat că Sasha era înrolat în Batalionul 25 Infanterie Rezervă din Corpul 9 Armata, care a fost prezent în zona Tulghes – Agas începând cu Decembrie 1916, până la sfârșitul anului 1917.

În perioada următoare, cei din asociația Prospectorii Istoriei vor căuta mai multe informații prin arhivele din România și din Rusia, cu speranța de a afla mai multe informații și eventual identitatea tânărului soldat.

Citate din jurnalele de război ale unor participanți din armata rusă la luptele de pe frontul din România – Noiembrie 1916:

„Germanii fac pași rapizi în vestul României, îndreptându-se spre București. Trupele noastre au început să se agite în Carpați, evident pentru a ușura oarecum poziția României cu această lovitură. Ceilalți aliați s-au calmat complet și, parcă, au încetat ostilitățile. Aproape nu există știri de pe fronturile britanice și franceze.” (30.11.1916)
(sursa: Bogoslovsky M.M., Jurnale (1913-1919), Din colectia Muzeului Istoric de Stat, M, 2011)

„M-a frapat teribilul gând că o mică figură umană, nu foarte vizibilă prin praful drumului, cu brațele întinse, care zăcea nemișcată pe pământ, nu era altceva decât un husar maghiar, încă în viață acum o clipă, și acum ucis de gloante, moarte provocata de mine, un soldat. Am fost ucigașul său, așa cum am fost în mod indirect ucigașul Terezei și, poate, al altor câțiva oameni vii – germani, austrieci, maghiari – a căror moarte nu am văzut-o și nu m-am gândit la aceasta, deoarece se credea faptul că provocarea mortii în război nu este crimă. Cu toate acestea, conștiința mea mi-a spus în acel moment că si uciderea pe frontul de lupta este crimă.” (16.11.1916)
(sursa: Valentin Kataev, Roman pentru tineri. Lucrari colectate, M, 1984, T 7)

În cursul acestei zile, prospectorii au descoperit și alte obiecte care vor fi mărturie evenimentelor din Octombrie – Noiembrie 1916 de la Buruieniș – Agăș; după ce vor fi restaurate, aceste obiecte vor fi expuse în expoziții tematice la muzeele din țară și la expoziția permanentă de la sediul asociației Prospectorii Istoriei de la Comănești.

Muniția descoperită a fost predată prin apel la numărul unic de urgență 112.

Membrii asociației Prospectorii Istoriei apreciază profesionalismul de care au dat dovadă angajații de la Poliția locală, serviciul Criminalistic și Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Maior Constantin Ene” Bacău și promptitudinea cu care au raspuns apelului de urgență.

Participanți în această expediție:
Mihaela Boșoteanu (Comănești);
Ovidiu Gherman (Bacău);
Florin Boșoteanu (Comănești)