Încă din anul 2018, membrii asociației Prospectorii Istoriei au început o cercetare în teren pe vârful Balcuta și coama care duce pe direcția SV-NE, cât și dealul Hijnei, pe direcția NE. În total au fost peste 10 expediții, care au adus și câteva noutăți în ceea ce privește desfășurarea luptelor, așa cum au fost prezentate în anii de după primul război mondial. Descoperirile noastre pot confirma poziția trupelor la mijlocul lunii Iulie 1917 și prezența trupelor ruse în sectorul nord-nord estic al frontului, despre care nu se specifică aproape nimic în literatura de specialitate. De asemenea, retragerea trupelor românești care s-a realizat spre est s-a desfășurat în luptă. Trupele române au avut în retragere și prizonieri austro-ungari, descoperind locul în care aceștia au fost dezechipati, o parte din efectele militare fiind abandonate.

O zonă fierbinte a frontului a fost încă din prima zi, vârful Bălcuţa. Se spune că aici a venit în prima linie, pentru a-şi conduce direct trupele, însuşi arhiducele Ioseph. Sub privirile lui s-au desfăşurat atacurile violente ale Diviziei 71 austro-ungare. Duşmanii au fost primiţi de ostaşii Regimentelor 11 infanterie şi 7 vânători. Ei au rezistat pe poziţie cu o vigoare demnă de admiraţie. Abia în după amiaza zilei, cu rândurile simţitor rărite, infanteriştii şi vânătorii se repliază cu 1 la 2 km, pentru a se fortifica pe un alt aliniamnent. Către seară, mânios de rezistenţa încăpăţânată opusă de români, prinţul părăseşte în grabă câmpul de luptă.
(General G.D. Mărdărescu, „Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei”)

Loviturile intense de artilerie ale armatelor germano-austro-ungare sunt vizibile și astăzi în teren, prin craterele care dăinuie printre tranșeele și măștile săpate de soldații români și în care aceștia au rezistat în ziua de 19 Iulie / 1 August. De asemenea, la orice pas se găsesc schije și corpuri de proiectil explodate, calibre de la 75 mm până la 305 mm, atât șrapnel, cât și cu fragmentare. Ne-am putut imagina astfel prin ce au trecut soldații români, rămânând pe poziție în acea ploaie de schije și bile ucigătoare. Pe întreaga linie, doar câțiva copaci mai bătrâni de 100 de ani mai sunt acum, restul fiind retezați de acel foc de artilerie.

La 19 Iulie/1 August, Divizia a 6-a a fost schimbata de Divizia a 12-a, iar ea, punandu-se in mars, a plecat sa schimbe trupele rusesti de la Oituz. La 21 Iulie / 3 August, Divizia a 6-a se regasea in noile pozitii de la Oituz.
Nemtii si-au adus acolo trupe luate de pe frontul italian si aveau ordin din partea Kaizerului ca in 15 zile sa ocupe intreaga Moldova. La 24 Iulie/6 August, urmatori ai acestui ordin, Germanii au inceput un bombardament groaznic, care a tinut pana la 26 Iulie/8 August, ora 11.00, cand infanteria lor s-a pornit la atac. In fata lor se gasea Regimentul 7 Vanatori (in care se afla si povestitorul acestor lupte), care ocupa cotele 704 si 619, facand legatura in dreapta cu Regimentul 11 Siret, iar in stanga cu Regimentul 10 Putna. Nemtii, cari credeau ca in transee n’o sa fie nimeni, au inaintat in formatiuni stranse, iar infanteria noastra, care sta pitita si neclintita in transeie, cu tot focul ucigator al tunurilor de 105, 150, 210 si 305, i-a lasat sa se apropie la reteaua noastra de sarma, cand i-a primit cu foc ingrozitor de arme, mitraliere, pusti-mitraliere si baraj de granate, in urma careia au fost siliti sa se retraga la locul lor de plecare, lasand pe loc mormane de morti si raniti. Dar, in curand s-au intors cu forte mai considerabile, inzecite ca ale noastra, si atunci trupele romane au fost silite sa se retraga vr’o 200 de metri pe o creasta din spate, unde formand un zid puternic de baionete, i-a oprit pe loc pentru putin timp, caci venindu-ne ajutor, am plecat la contraatac turbat prin care i-am respins cu perderi mari, pana la pozitiile perdute de noi. Succesul nostru nu a tinut mult, caci Germanii cu alte forte s-au aruncat iar asupra noastra si ne-au silit in seara de 26/ 8August sa ne retragem pe a doua linie de rezistenta pe inaltimea Lesuntu Mare, dupa o inversunata lupta in Poiana Arsitei, in care Nemtii au avut pierderi foarte mari.
Peste noapte, numai ciocniri de patrule, de recunoastere. In 27 Iulie / 9 August, dusmanii ne-au atacat de sapte ori, dar intotdeauna au fost respinsi.
(Dr. Vasile Bianu, „Insemnari din razboiul Romaniei Mari”)

Obiectele descoperite aparțin tuturor armatelor participante la aceste lupte: armata română, rusă, germană și austro-ungară; unele au fost abandonate in vâltoarea luptelor, altele au fost lăsate de către purtători din cauza defectelor cauzate de focul de artilerie și de gloanțe.

21 Iulie 1917 – In dupa amiaza zilei de 21 c. la orele 20.30, Reg. 11 Siret si 7 Vanatori au plecat din satul Bogdanesti in mars pe batalioane urmand drumul de pe malul drept al Oituzului, pe sub dealul Tisa de la Grozesti – Herastrau pe pozitie unde au fost schimbate trupele din Divizia a 7-a ocupand urmatorul sector.
1. Reg Siret nr. 11 de la cota 550 dealul Ungureanu calare peste Oituz, pana la cota 619 inclusiv (Varful Balcuta),
2. Reg. 7 Vanatori de la cota 619 exclusiv pana la paraul Lesuntu Mare.
(General A.I. STOENESCU, „In ploaia de gloante. Note din carnetul campaniei 1916-1918.”)

In ziua de 26 Iulie, Armata a II-a Romana avea dislocate toate cele 6 divizii pe front, printre care:
-Divizia 6 in sectorul: valea Oituzului (satul Herastrau) – cota 619 (varful Balcuta) – dealul Chiosurile (cota 1081 exclusiv).
In noaptea de 28/29, Armata II a ordonat Corpului II Armata ca in ziua de 29.VII sa faca fata atacului inamic, in deosebi prin focul artileriei, iar ajutoarele ce-i sosesc sa fie concentrate in zona Bogdanesti – Grozesti si dupa o pregatire de artilerie sa atace in sectorul varful Balcuta – varful Ungureanu. Acest ordin a fost insa modificat de armata in seara de 29.VII, ordonandu-se Corpului IV ca ajutoarele ce-i sosesc, inclusiv Divizia I Cavalerie, sa fie concentrate in regiunea Tutu – Pargaresti – Satu Nou – Bolina si sa nu fie intrebuintate fara ordin afara de strictul necesar mentinerii pozitiilor.
(Lt. Colonel Ioanitiu Alexandru, „Razboiul Romaniei (1916-1918)”)

În acest an au fost descoperite în zona de conflict militar, pe o arie relativ mică și câteva obiecte medievale sau/și antice, care au fost predate Direcției Județene de Cultură Bacău, urmând cel mai probabil să fie expuse în Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu” Bacău, după restaurare.

Obiectele militare descoperite de membrii asociației Prospectorii Istoriei vor fi restaurate și apoi expuse în expoziția permanentă de la sediul asociației din Comănești și în expozițiile temporare care vor fi organizate în parteneriat cu muzeele de istorie din țară.

Mulțumim domnului director Oliver Kiss și domnului Florin Potârniche, de la Ocolul Silvic Privat Oituz pentru ajutorul acordat, prin facilitarea accesului în aceste locuri încărcate de istorie. În același timp, îi felicităm pentru modul profesional în care administrează acest fond.