Începând din anul 2018 membrii asociației Prospectorii Istoriei au început cercetarea în teren pe dealul Secului, din sectorul Muncel, în care s-au dus lupte intense spre sfârșitul luptelor de la Mărăști.
Studiind informațiile din literatura de specialitate și articolele din presa vremii, am reușit sa ne facem o idee generală asupra dinamicii, contextului și strategia de luptă. In unele dintre aceste texte am descoperit și repere descriptive vagi.
Astfel, în toți acești ani am realizat și câteva incursiuni în teren pentru a confirma sau elimina ipoteze și avem astăzi un rezultat al cercetărilor.
Câteva informații din literatură și arhive:
(…) In seara sângeroasei zile de 3 septembrie 1917, într-o tranşee de pe coasta ce se lasă din Dealul Secului spre pârâul Zăbrăucioru, ofiţerii şi soldaţii Regimentului 43/59 se numără şi fac socoteala vieţilor răpuse in lupta cruntă de peste zi. Mai departe, spre inamic, într-un adăpost sumar, câțiva oameni au rămas de veghe, cu armele îndreptate spre duşman.
ISTORIA RĂZBOIULUI PENTRU ÎNTREGIREA ROMÂNIEI – CONSTANTIN KIRITESCU
Izolaţi, oamenii sunt în primejdie, sub întretăierea focurilor care se schimbă mereu intre cei doi potrivnici. Din tranşeele din spate, un ofiţer se ridică în picioare şi cheamă stăruitor pe bravii soldaţi. Dar glasul ascuţit al tânărului ofiţer atrage atenţia duşmanului. O răpăială de mitralieră şi trei gloanţe îi străpung corpul care cade inert, în fundul tranşeei. Şi, câteva minute mai târziu, pe braţele vânjoase ale soldaţilor, coboară la vale un trup mic şi plăpând din care zburase suflul vieţii, pe când de-a lungul tranşeelor regimentului aleargă din gură în gură vestea dureroasă, care tulbură sufletele şi brăzdează cu lacrimi feţele aspre ale luptătorilor. ,, — A murit duduia sub locotenent Ecaterina Teodoroiu !”.
Trei gloanţe de mitralieră veniseră la timp, ca să aşeze pe fruntea fecioarei de la Jiu cununa nemuririi. Căci Panteonul eroilor războiului nostru ar fi fost prea sever şi sumbru fără această floare gingaşă, răsărită în viitoarea bătăliilor, spre a fi smulsă de suflarea vijelioasă a celei din urmă încăierări. Pământul Gorjului, obârșie nesecată de energii româneşti, a zămislit sufletul minunat al fetei erou, amestec de duioşie feminină şi de vigoare bărbătească.
In răgazul îngăduit de ascuțișul coasei, care seceră pe vitejii ce luptă pe dealul Secului în spre pârâul Zăbrăucioru, și când stelele toamnei sclipesc temătoare, în amurgul înroșit de sângele curs peste ziua de 3 Septembrie 1917, moartea pare obosită, și cheamă, de pe un tăpșan, un suflet micuț și firav să-i țină de urât. Oștenii regimentului oltenesc, 43/59 infanterie, nu vor s-o bage în seamă și-și văd de veghea lor, în găurile pământului, în spre dușmanul ce-i acolo, pe aproape. Pe alocurea se schimbă și focuri între protivnici. Se strâng rândurile oștenilor noștri rămași. Se împart merinde și plumbi pentru noua bătălie la Varnița și Muncelu. Se strigă, pe nume, vitejii ca să se vadă de-s vii sau morți. Un ofițer tânăr, neastâmpărat, cu glas subțire, își cheamă luptătorii din pluton. Dar glasul străbate până-n văgăunile protivnice. In noaptea ce se îngăimează, acum, s-aude, sinistru, o răpăială de arme, scurtă, însoțită cu sulițe roșii de foc. Micuțul trup în care se auzise glasul subțire, până atunci, se prăbușește în rânjetul trist al morții ce părea că-și încetase odihna. Iar, sub noaptea ce începe, cu stele cari щ lăcrămează, șoptesc cuvinte care trec din gură ’n gură, printre luptătorii ei: — «Ne-a murit comandantul sublocotenent Ecaterina Teodoroiu ». Sângele îi curge din trei locuri, pe unde îi pătrunsese trupul, gloanțele mitralierelor dușmane. Ne murise un înger, în chip de fecioară născută pe plaiurile Gorjului. De-acum, oșteni ai regimentului 43/59, nu o mai plângeți — ci o răzbunați — căci eroina sublocotenent Ecaterina Teodoroiu privește, de acolo, de sus, cum știți voi să vă luptați de minunat pentru mărirea și gloria României.
CUVANTUL – lUNI, 6 nOIEMBRIE 1933
sectorul Muncelului.
MARIA TUDOSE, lector universitar – CRONICA SĂTMĂREANA, 15 Ianuarie 1969
In tranşeele de pe Valea Zăbrăuciorului, regimentul aştepta declanşarea atacului. Dorinţa fier binte a tuturor era eliberarea pământului strămoşesc. Atacul se dezlănţuie. Plutonul în care lupta Ecaterina Teodoroiu înainta mereu sub ploaia de gloanţe şi obuze.
Cu arma în mina stingă, cu casca în mana dreaptă, în fruntea plutonului său, sfidând moartea, viteaza eroină îndemna pe ostaşi la atac cu cuvintele: „înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteți cu mine!“. Dar două gloanţe de mitralieră au lovit drept în inimă pe bravul sublocotenent Ecaterina Teodoroiu şi astfel cade ca un erou pentru apărarea patriei sale dragi. Cu un efort suprem a şoptit: „înainte, răzbunaţi-mă!”
Vestea morţii Cătălinei s-a răspândit cu puterea fulgerului, întristând inimile tuturor celor care au cunoscut-o şi îndrăgit-o.
Repere în teren
Prima faza a cercetărilor a fost trasarea liniei defensive principale a armatei germane de pe coama dealului Secu. Cu o lungime de aproximativ 1000 de metri, urmând relieful, fortificațiile germane sunt încă și în ziua de astăzi foarte vizibile, având ca direcție de atac spre pârâul Zăbrăucioru. Astfel am putut identifica locașele unor posibile cuiburi de mitraliera îndreptate spre anumite zone din care ar fi putut veni atacul armatei romane.
Coborând spre Est de la aceste cuiburi de mitraliera am reușit identificarea în dreptul a doua dintre acestea a unei zone cu multe tuburi de cartușe pentru pușca Lebel mod. 1886, folosita de trupele românești. Imediat am realizat ca în acea zona a fost efectuat un atac asupra pozițiilor germane. Prin delimitarea zonei, am ajuns la concluzia ca atacul romanesc s-a dat pe o lățime de aprox. 80-100 metri.
Mergând pe „firul” descoperirilor de tuburi de cartuș trase, am ajuns la o linie de tranșee românești, care se află pe panta estica a coamei dealului Secu, spre pârâul Zăbrăucioru, la o distanță de 150 metri de linia defensivă germană.
Cercetarea tranșeelor românești
Tranșeul, cu o lungime de doar câteva zeci de metri, se vede și astăzi, chiar daca a fost săpat sub focul inamicului, deci în grabă și cu o adâncime mult mai mica decât cele defensive, germane. Primele descoperiri au fost schije de proiectil și elemente de mortiere germane, semn ca a fost o poziție intens lovita de artilerie.
Au urmat însă alte descoperiri de efecte militare tipice armatei romane:
– Casca „Adrian”, lovita de gloanțe în zona coamei și a cozorocului;
– Gamela românească.
In fata tranșeului la câțiva metri: o maceta românească și un blindaj de corp, care însă nu a putut fi încă identificat, lipsind documentația despre aceste tipuri de armuri.
Concluzie
Toate detaliile descoperite în literatura de specialitate, coroborate cu descoperirile în teren duc aproape la certitudinea că acesta este tranșeul în care a fost ucisă Ecaterina Teodoroiu. Singurul element lipsă este un însemn de armă, plăcuță de identificare, sau un orice alt obiect descoperit acolo și în care sa fie scris regimentul, însă vom continua să cercetăm.
Mulțumim pentru sprijin:
Cornoiu Sabin
Sabin Cornoiu Jr.
Membri API participanți:
Bosoteanu Florin (Comănești, BC)
Racoș Ciprian (Onești, BC)
Lasă un răspuns