In perioada 24-26 Iunie 2016 a avut loc intalnirea nationala "Militaria", a treia editie.
Locatia de campare aleasa anul acesta a fost pastravaria Carunta, aflata la 17Km distanta de Gura Ciobanusului, la poalele muntelui Carunta (1516 metri), locul unde au avut loc lupte importante in Marele Razboi. despre care nu s-a scris mare lucru pana acum. Locatia se afla intr-o salbaticie care alina sufletele obosite de galagia si stresul cotitdian, cu aer tare, apa pura de izvor de munte si fara semnal la telefon, fiind astfel concentrati 100% pe pasiunea comunca care ne motiveaza. O zona superba si gazde minunate, recomand pentru oricine doreste sa evadeze in natura pentru cateva ore sau zile.
Cateva imagini cu locatia de campare.
[gallery ids="612,611,610,609,608,607,606,605,604,603" type="rectangular"]
Vineri dupa amiaza am ajuns la locatie cu totii, nu inainte insa de a ne opri sa admiram anumite zone de pe traseul drumului forestier, unele incarcate de istorie, altele pur si simplu, incarcate de frumusetea naturii. S-au luat in primire casutele, s-au instalat corturile si s-a luat masa, urmand ca in scurt timp sa fie gata si specialitatea casei, bineinteles pastravul cu mamaliguta si mujdei, care a fost pe placul tuturor, chiar si al celor care de obicei nu consuma peste.
[gallery ids="624,625" type="rectangular"]
A fost timp cateva ore pentru prima detectie pe versantul din fata pastravariei, unde s-au facut primele descoperiri. Pe parcursul acestei prime partide de detectie a fost si singura ploaie care ne-a cam udat, insa a fost benefica dupa temperaturile caniculare care o precedase.
Seara ne-am intors pentru amenajarea focului de tabara si pregatirile pentru a doua zi, care se anunta destul de grea, cu urcare pana la cota 1516 metri. Marius a luat initiativa adunarii crengilor uscate din padure pentru foc, toti participand insa la aceasta actiune, fiind ca o "incalzire" pentru a doua zi.
Timpul s-a "dilatat" insa, in acordurile de chitara absolut superbe ale lui Daniel, acompaniat vocal de noi toti pe ritmuri turcesti, germane si - bineinteles - romanesti.
Seara a fost stropita, pe langa cei cativa stropi de ploie, si cu o tuica de Constanta adusa de Sorin, o palinca de Bistrita de la Daniel si una de Bihor, pastrata special pentru acest eveniment, de la intalnirea de anul trecut, primita de la colegii Bogdan si Attila din Oradea.
A mai fost si o bautura "racoritoare" din pere, insa subiectul este prea vast pentru a-l discuta acum, aici :)
[gallery ids="629,630,631,632,633,634,635,636,637,638,639,640" type="rectangular"]
Singurul motiv pentru care unii dintre noi au stat la foc pana la orele 3 ale diminetii a fost paza locatiei si a bunurilor comune din incinta :)
Dupa o seara prea lunga (datorita dilatarii timpului, cum specificam mai sus), a urmat un somn "fulger" si o trezire relativa la orele 7-7.30, urmata de o cafea rapida (sau doua mai mici) si pregatirea aparatelor si echipamentului.
Urma "Urcarea cea Grea": cativa kilometri pe o diferenta de nivel de aprox. 900 metri. Multi dintre noi nu au stiut ce ii asteapta, insa au facut fata cu brio.
[gallery ids="664,665,666,667,668" type="rectangular"]
[gallery ids="671,672,673" type="rectangular"]
Dupa doua ore si jumatate de urcare pe munte a fost nevoie de un timp de repaos; nu prea mult insa, caci abia incepea actiunea. Ajunsesem la zonele de conflict direct si emotiile au crescut nivelul de adrenalina, dobandind parca noi forte. Peisajul de pe varful Carunta ne-a motivat si mai mult, fiind unul de vis. Atunci parca am retrait povestile pe care le-am aflat despre acea zona: erau doi ciobani, pe acelasi varf. O ciobanita si un cioban, care erau intotdeauna in conflict. O stana mai este si acum functionala, cu cateva zeci de oi, iar cealalta insa este in ruina, ramanand acum in picioare doar doua constructii din lemn care stau sa cada. Ma intreb daca exista si in anul 1917, pe timpul luptelor date in acel loc. Acest varf de munte este numit astazi de catre cei din zona "varful Berta", dupa numele ciobanitei care detinea stana de oi disparuta...
Micul lac de acumulare si izvorul din varful Carunta intregesc parca peisajul creat parca, dupa poeziile lui Eminescu...
[gallery ids="716,715,714,713,712,711,705,706,707,708,709,710,703,702,701,700,699,697,698,696,695,694,692" type="rectangular"]
Au urmat ore de emotii si oboseala, dupa multi kilometri de cautari de vestigii ramase dupa Marele Razboi in acele locuri. Transeele zidite cu piatra sau cele sapate in stanca dura, inca sunt vizibile, aratand si acum - cum nu poate povesti cineva in cuvinte - cat de devastator este razboiul, cata munca fizica s-a depus de catre soldatii acelor vremuri, oameni care is doreau doar libertate si pace, indiferent de nationalitate sau armatele apartenente. Sistemul nu a functionat nici atunci pentru oamenii de rand...
Descoperirile zilei au fost importante, in functie de acestea putand concluziona faptul ca in acea locatie, luptele principale au fost date intre armata rusa si cea germana si austriaca. S-au descoperit nenumarate relicve de razboi, cum ar fi tuburi de cartuse rusesti si germane, clipsuri, cana germana, pafta ruseasca, nasture aurit cu insemne tariste, schije de grenada austriaca, scut de transeu, baionete germane, rusesti si austriece, inel, insemne de casca germana (prusaca) butoni de tunica germana, cui de cort german, pusca, etc.
Cateva imagini cu colegii plini de energie in teren:
[gallery ids="754,755,756,757,758,759,760,761,762,763,764,765,766,767,768,769,770,771" type="rectangular"]
Cu totii am plecat cu cate ceva in rucsac, obositi, insa plini de viata, catre locul de campare. Pana la inserare am reusit sa aprindem din nou focul de tabara; fetele pregatisera deja preparatele pentru gratar, stiind cu siguranta ca cele cateva conserve pe care le-am avut la noi nu au putut face fata efortului sustinut. Berea era deja la rece, in frigiderul care functiona cu apa de izvor, totul era perfect. Din nou povesti, identificari de obiecte, poze si din nou povesti, insa nu pana mai tarziu de orele 11.30-12.00, cand au cedat bateriile.
Ma intreb cum rezistau soldatii, in acele conditii, la care se mai adauga si stresul loviturilor de artilerie, al mortierelor, si al pericolului iminent ce putea veni din orice directie, ca care se adauga conditiile precare de igiena de pe front la acea vreme.
Sau poate noi suntem prea "alintati"...
A doua zi, trezirea a fost data ca de obicei de Ciprian, cu goarna de apel :)
Cafeluta, micul dejun, echiparea si din nou pe dealuri. Am ales de data asta o locatie aproape de locul de campare, care s-a dovedit pentru unii dintre noi destul de fructuoasa, dovedind astfel faptul ca armatele combatante au ocupat un teritoriu vast.
Felicit si fetele care ne-au insotit, atat pentru faptul ca ne-au indurat entuziasmul (a se traduce "galagia"), ne-au ajutat si au fost prezente cu noi acolo.
... si copiii care ne-au inveselit cu naivitatea si puritatea lor.
Dupa detectia de duminica, spre amiaza ne-am decis sa parasim locatia (ce-i drept, cu greu). Am multumit gazdelor pentru ospitalitate si dupa ultimul pastrav pregatit regeste acolo si ciorba de peste delicioasa, am plecat spre o noua locatie de vizitat, mica cascada aflata pe Ciobanus, un loc mirific, locatie pe care putine persoane o cunosc.
[gallery ids="810,811,812,813,814,815,816,817,818,819,820,821,822,823,824,825" type="rectangular"]
A fost un weekend plin, perfect, impreuna cu oameni de calitate, care iubesc istoria si viata. Multumesc tuturor pentru prezenta si sper ca vom avea impreuna si alte ocazii in curand in care sa putem imbina pasiunea, relaxarea si locurile de vis.
Cateva poze cu descoperirile de la aceasta intalnire nationata "Militaria":
[gallery ids="834,835,836,837,838,839,840,841,842,843,844,845,846,847,848,849,850,851,852,853,854,855,856,857,858,859,860,861,862,863,864,865,866,867,868,869" type="rectangular"]
Arma si munitia descoperite au fost predate autoritatilor, conform legislatiei in vigoare.
Lasă un răspuns