Sambata 26 Decembrie, in a doua zi de Craciun, la invitatia lui Ciprian Racos si avand ca ghid un om deosebit, dl. Nicu Ciubotaru, am ajuns intr-o locatie care in timpul celor doua conflagratii modiale a fost puternic incercata. Au fost prezenti si baiatul meu Razvan si prietenul lui Vali, ajutoare de incredere, le multumesc pentru ajutorul acordat. Sper ca a fost o lectie de istorie reala pentru ei si vor aprecia din ce in ce mai mult eroismul de care au dat dovada inaintasii nostri.
Aflata in inima Moldovei, zona Halos (asa cum este numita de localnici), este o zona salbatica, acum un habitat perfect pentru ursi, mistreti si alte animale care se simt in siguranta departe de civilizatia care le ingradeste drepturile pe care natura le-a acordat in sute de mii de ani de existenta. In cele cateva ore de detectie, am vazut doi mistreti alergand pe culmea dealului invecinat, deranjati probabil de zgomotul detectoarelor sau/si de mirosurile deodorantelor pe care le-am folosit.
Relatari despre luptele date in Marele Razboi in aceasta zona sunt foarte putine.de aceea am sperat sa gasesc cat mai multe artefacte care sa intregeasca aspecte ale acestei zone in acele timpuri.
În ziua de 19 Aprilie 1918, Regina Maria, vizitând cimitirul Eroilor de la Cașin - Curița, scrie în lucrarea sa, „Povestea vieții mele”:
„Am vizitat și unul din marile cimitire militare, nu departe de Mănăstirea Cașin, într-o mică și adâncă vale lăturalnică. Este un loc pustiu și melancolic printre dealuri joase și sterpe, dar este minunat de bine îngrijit și orânduit. Sunt câteva sute de morminte cu cruci de lemn de mesteacăn. Toate de aceeași mărime. Fiecare cruce are câte o coroană de frunziș de brad, atârnată de brațele ei întoarse. Coroanele se vestejiseră și căpătaseră culoarea ruginie. Soarele era în asfințit și lumina cu ultimele lui raze crucile albe și ramurile veștejite, care dobândiseră culoarea vie portocalie ca fundurile dealurilor sterpe în culoarea nisipului fără un singur pom; era o simfonie melancolică, dar nespus de armonioasă. Rătăcind de colo, colo multă vreme, printre tăcute oase a crucilor, întrebându-mă cine plânge oare, sau e chinuit de dor după aceste tinere ființe care n-aveau să se mai întoarcă la vetrele lor niciodată”. ”Societatea mormintelor Eroilor” a dezgropat pe toți scumpii noștri morți din cimitirul „Pârâul Sărat”, i-a transportat și reînhumat la Cimitirul din Onești, departe de locul unde luptaseră ei. Cimitirul din Cașin era o vie mărturie a luptelor grele din 1917, de pe valea Curiței, stropită cu sângele și albită cu oasele celor peste trei mii de eroi numai ai comunei Cașin.
In timpul prospectiunilor facute in cele cateva ore de detectie, descoperirile s-au axat, asa cum era de asteptat, in special pe vestigii ale celui de-al doilea razboi mondial. Transeele sapate in Marele Razboi in 1916-1918, au fost ocupate in mare parte de catre trupele din ww2, fiind, astfel, foarte greu de delimitat zone de detectie specifice. Cu toate acestea, pe langa multe descoperiri ww2, am reusit sa gasim vestigii importante care sa demonstreze ca in aceasta zona s-au dat lupte intense pentru apararea patriei in primul razboi mondial.
S-au descoperit, in cele cateva ore, baionete, teci de baioneta, nasturi, inele si cuie de cort, o balanta care probabil s-a folosit pentru cantarirea explozibilului folosit la proiectile, si nu in ultimul rand, goarna "Dorobanti" care dadea semnul de lupta pentru trupele romanesti.
[gallery ids="440,441,443,445,446,442,444" columns="2"]
Din pacate, istoria scrisa nu specifica daca trupele romanesti au castigat sau nu lupta in aceasta zona, insa cu siguranta au fost multi eroi cazuti aici pentru apararea patriei. Cateva mii de romani au pierit in aceste locuri si probabil alte cateva mii de osteni din alte armate aliate sau inamice in acea vreme.
Asa cum spunea si ghidul nostru din acea zi, citez:
<<Azi ,am participat pentru a doua oara la un exercitiu de recuperari a tehnicii ce a fost folosita in primul razboi mondial ,cu cei mai priceputi si autorizati in acest sens. Astfel domnul Florin Bosoteanu si domnul Racos Ciprian, au demonstrat ca sunt profesionisti. Am ajutat efectiv la descoperirea acestor piese de muzeu si dupa o suta de ani am scos la iveala o piesa ff importanta din desfasurarea unei confruntari militare.In timpul carierii mele militare am invatat ca steagul unitatii si trompetistul unitatii poarta un rol decisiv in cistigarea razboiului. De aceasta data ,unitatii militare (...), din primul razboi mondial nu le-a suris norocul. Victoria bravei armate romane ,care a luptat pe Ghiorica , a facut ca acestia sa isi piarda pentru totdeauna trompetistul si trompeta pe care noi am recuperat-o ,zacind 100 de ani la 50 de cm in pamint. Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei cazuti la datorie. Asa arata trompeta acelei unitati militare pe care dumneavoastra o puteti privi acum .Va multumesc!.
Ii multumesc inca o data domnului Nicu Coibotaru pentru ajutorul dat la sapaturi si la transportul relicvelor de razboi si lui Racos Ciprian pentru invitatie in aceasta zona.
Sunt oameni pe care ii cunosc si pentru care am tot respectul, proportional cu respectul lor pentru istorie si pentru eroi.
Goarna de lupte „Dorobanti” din primul razboi mondial, descoperita pe Halos
