Format articol Legături
In perioada 24-26 Iunie 2016 a avut loc intalnirea nationala "Militaria", a treia editie.
Locatia de campare aleasa anul acesta a fost pastravaria Carunta, aflata la 17Km distanta de Gura Ciobanusului, la poalele muntelui Carunta (1516 metri), locul unde au avut loc lupte importante in Marele Razboi. despre care nu s-a scris mare lucru pana acum. Locatia se afla intr-o salbaticie care alina sufletele obosite de galagia si stresul cotitdian, cu aer tare, apa pura de izvor de munte si fara semnal la telefon, fiind astfel concentrati 100% pe pasiunea comunca care ne motiveaza. O zona superba si gazde minunate, recomand pentru oricine doreste sa evadeze in natura pentru cateva ore sau zile.
Cateva imagini cu locatia de campare.
[gallery ids="612,611,610,609,608,607,606,605,604,603" type="rectangular"]
Vineri dupa amiaza am ajuns la locatie cu totii, nu inainte insa de a ne opri sa admiram anumite zone de pe traseul drumului forestier, unele incarcate de istorie, altele pur si simplu, incarcate de frumusetea naturii. S-au luat in primire casutele, s-au instalat corturile si s-a luat masa, urmand ca in scurt timp sa fie gata si specialitatea casei, bineinteles pastravul cu mamaliguta si mujdei, care a fost pe placul tuturor, chiar si al celor care de obicei nu consuma peste.
[gallery ids="624,625" type="rectangular"]
A fost timp cateva ore pentru prima detectie pe versantul din fata pastravariei, unde s-au facut primele descoperiri. Pe parcursul acestei prime partide de detectie a fost si singura ploaie care ne-a cam udat, insa a fost benefica dupa temperaturile caniculare care o precedase.
Seara ne-am intors pentru amenajarea focului de tabara si pregatirile pentru a doua zi, care se anunta destul de grea, cu urcare pana la cota 1516 metri. Marius a luat initiativa adunarii crengilor uscate din padure pentru foc, toti participand insa la aceasta actiune, fiind ca o "incalzire" pentru a doua zi.
Timpul s-a "dilatat" insa, in acordurile de chitara absolut superbe ale lui Daniel, acompaniat vocal de noi toti pe ritmuri turcesti, germane si - bineinteles - romanesti.
Seara a fost stropita, pe langa cei cativa stropi de ploie, si cu o tuica de Constanta adusa de Sorin, o palinca de Bistrita de la Daniel si una de Bihor, pastrata special pentru acest eveniment, de la intalnirea de anul trecut, primita de la colegii Bogdan si Attila din Oradea.
A mai fost si o bautura "racoritoare" din pere, insa subiectul este prea vast pentru a-l discuta acum, aici :)
[gallery ids="629,630,631,632,633,634,635,636,637,638,639,640" type="rectangular"]
Singurul motiv pentru care unii dintre noi au stat la foc pana la orele 3 ale diminetii a fost paza locatiei si a bunurilor comune din incinta :)
Dupa o seara prea lunga (datorita dilatarii timpului, cum specificam mai sus), a urmat un somn "fulger" si o trezire relativa la orele 7-7.30, urmata de o cafea rapida (sau doua mai mici) si pregatirea aparatelor si echipamentului.
Urma "Urcarea cea Grea": cativa kilometri pe o diferenta de nivel de aprox. 900 metri. Multi dintre noi nu au stiut ce ii asteapta, insa au facut fata cu brio.
[gallery ids="664,665,666,667,668" type="rectangular"]
[gallery ids="671,672,673" type="rectangular"]
Dupa doua ore si jumatate de urcare pe munte a fost nevoie de un timp de repaos; nu prea mult insa, caci abia incepea actiunea. Ajunsesem la zonele de conflict direct si emotiile au crescut nivelul de adrenalina, dobandind parca noi forte. Peisajul de pe varful Carunta ne-a motivat si mai mult, fiind unul de vis. Atunci parca am retrait povestile pe care le-am aflat despre acea zona: erau doi ciobani, pe acelasi varf. O ciobanita si un cioban, care erau intotdeauna in conflict. O stana mai este si acum functionala, cu cateva zeci de oi, iar cealalta insa este in ruina, ramanand acum in picioare doar doua constructii din lemn care stau sa cada. Ma intreb daca exista si in anul 1917, pe timpul luptelor date in acel loc. Acest varf de munte este numit astazi de catre cei din zona "varful Berta", dupa numele ciobanitei care detinea stana de oi disparuta...
Micul lac de acumulare si izvorul din varful Carunta intregesc parca peisajul creat parca, dupa poeziile lui Eminescu...
[gallery ids="716,715,714,713,712,711,705,706,707,708,709,710,703,702,701,700,699,697,698,696,695,694,692" type="rectangular"]
Au urmat ore de emotii si oboseala, dupa multi kilometri de cautari de vestigii ramase dupa Marele Razboi in acele locuri. Transeele zidite cu piatra sau cele sapate in stanca dura, inca sunt vizibile, aratand si acum - cum nu poate povesti cineva in cuvinte - cat de devastator este razboiul, cata munca fizica s-a depus de catre soldatii acelor vremuri, oameni care is doreau doar libertate si pace, indiferent de nationalitate sau armatele apartenente. Sistemul nu a functionat nici atunci pentru oamenii de rand...
Descoperirile zilei au fost importante, in functie de acestea putand concluziona faptul ca in acea locatie, luptele principale au fost date intre armata rusa si cea germana si austriaca. S-au descoperit nenumarate relicve de razboi, cum ar fi tuburi de cartuse rusesti si germane, clipsuri, cana germana, pafta ruseasca, nasture aurit cu insemne tariste, schije de grenada austriaca, scut de transeu, baionete germane, rusesti si austriece, inel, insemne de casca germana (prusaca) butoni de tunica germana, cui de cort german, pusca, etc.
Cateva imagini cu colegii plini de energie in teren:
[gallery ids="754,755,756,757,758,759,760,761,762,763,764,765,766,767,768,769,770,771" type="rectangular"]
Cu totii am plecat cu cate ceva in rucsac, obositi, insa plini de viata, catre locul de campare. Pana la inserare am reusit sa aprindem din nou focul de tabara; fetele pregatisera deja preparatele pentru gratar, stiind cu siguranta ca cele cateva conserve pe care le-am avut la noi nu au putut face fata efortului sustinut. Berea era deja la rece, in frigiderul care functiona cu apa de izvor, totul era perfect. Din nou povesti, identificari de obiecte, poze si din nou povesti, insa nu pana mai tarziu de orele 11.30-12.00, cand au cedat bateriile.
Ma intreb cum rezistau soldatii, in acele conditii, la care se mai adauga si stresul loviturilor de artilerie, al mortierelor, si al pericolului iminent ce putea veni din orice directie, ca care se adauga conditiile precare de igiena de pe front la acea vreme.
Sau poate noi suntem prea "alintati"...
A doua zi, trezirea a fost data ca de obicei de Ciprian, cu goarna de apel :)
Cafeluta, micul dejun, echiparea si din nou pe dealuri. Am ales de data asta o locatie aproape de locul de campare, care s-a dovedit pentru unii dintre noi destul de fructuoasa, dovedind astfel faptul ca armatele combatante au ocupat un teritoriu vast.
Felicit si fetele care ne-au insotit, atat pentru faptul ca ne-au indurat entuziasmul (a se traduce "galagia"), ne-au ajutat si au fost prezente cu noi acolo.
... si copiii care ne-au inveselit cu naivitatea si puritatea lor.
Dupa detectia de duminica, spre amiaza ne-am decis sa parasim locatia (ce-i drept, cu greu). Am multumit gazdelor pentru ospitalitate si dupa ultimul pastrav pregatit regeste acolo si ciorba de peste delicioasa, am plecat spre o noua locatie de vizitat, mica cascada aflata pe Ciobanus, un loc mirific, locatie pe care putine persoane o cunosc.
[gallery ids="810,811,812,813,814,815,816,817,818,819,820,821,822,823,824,825" type="rectangular"]
A fost un weekend plin, perfect, impreuna cu oameni de calitate, care iubesc istoria si viata. Multumesc tuturor pentru prezenta si sper ca vom avea impreuna si alte ocazii in curand in care sa putem imbina pasiunea, relaxarea si locurile de vis.
Cateva poze cu descoperirile de la aceasta intalnire nationata "Militaria":
[gallery ids="834,835,836,837,838,839,840,841,842,843,844,845,846,847,848,849,850,851,852,853,854,855,856,857,858,859,860,861,862,863,864,865,866,867,868,869" type="rectangular"]
Arma si munitia descoperite au fost predate autoritatilor, conform legislatiei in vigoare.
Seara a fost stropita, pe langa cei cativa stropi de ploie, si cu o tuica de Constanta adusa de Sorin, o palinca de Bistrita de la Daniel si una de Bihor, pastrata special pentru acest eveniment, de la intalnirea de anul trecut, primita de la colegii Bogdan si Attila din Oradea.
A mai fost si o bautura "racoritoare" din pere, insa subiectul este prea vast pentru a-l discuta acum, aici :)
[gallery ids="629,630,631,632,633,634,635,636,637,638,639,640" type="rectangular"]
Singurul motiv pentru care unii dintre noi au stat la foc pana la orele 3 ale diminetii a fost paza locatiei si a bunurilor comune din incinta :)
Dupa o seara prea lunga (datorita dilatarii timpului, cum specificam mai sus), a urmat un somn "fulger" si o trezire relativa la orele 7-7.30, urmata de o cafea rapida (sau doua mai mici) si pregatirea aparatelor si echipamentului.
Urma "Urcarea cea Grea": cativa kilometri pe o diferenta de nivel de aprox. 900 metri. Multi dintre noi nu au stiut ce ii asteapta, insa au facut fata cu brio.
[gallery ids="664,665,666,667,668" type="rectangular"]
[gallery ids="671,672,673" type="rectangular"]
Dupa doua ore si jumatate de urcare pe munte a fost nevoie de un timp de repaos; nu prea mult insa, caci abia incepea actiunea. Ajunsesem la zonele de conflict direct si emotiile au crescut nivelul de adrenalina, dobandind parca noi forte. Peisajul de pe varful Carunta ne-a motivat si mai mult, fiind unul de vis. Atunci parca am retrait povestile pe care le-am aflat despre acea zona: erau doi ciobani, pe acelasi varf. O ciobanita si un cioban, care erau intotdeauna in conflict. O stana mai este si acum functionala, cu cateva zeci de oi, iar cealalta insa este in ruina, ramanand acum in picioare doar doua constructii din lemn care stau sa cada. Ma intreb daca exista si in anul 1917, pe timpul luptelor date in acel loc. Acest varf de munte este numit astazi de catre cei din zona "varful Berta", dupa numele ciobanitei care detinea stana de oi disparuta...
Micul lac de acumulare si izvorul din varful Carunta intregesc parca peisajul creat parca, dupa poeziile lui Eminescu...
[gallery ids="716,715,714,713,712,711,705,706,707,708,709,710,703,702,701,700,699,697,698,696,695,694,692" type="rectangular"]
Au urmat ore de emotii si oboseala, dupa multi kilometri de cautari de vestigii ramase dupa Marele Razboi in acele locuri. Transeele zidite cu piatra sau cele sapate in stanca dura, inca sunt vizibile, aratand si acum - cum nu poate povesti cineva in cuvinte - cat de devastator este razboiul, cata munca fizica s-a depus de catre soldatii acelor vremuri, oameni care is doreau doar libertate si pace, indiferent de nationalitate sau armatele apartenente. Sistemul nu a functionat nici atunci pentru oamenii de rand...
Descoperirile zilei au fost importante, in functie de acestea putand concluziona faptul ca in acea locatie, luptele principale au fost date intre armata rusa si cea germana si austriaca. S-au descoperit nenumarate relicve de razboi, cum ar fi tuburi de cartuse rusesti si germane, clipsuri, cana germana, pafta ruseasca, nasture aurit cu insemne tariste, schije de grenada austriaca, scut de transeu, baionete germane, rusesti si austriece, inel, insemne de casca germana (prusaca) butoni de tunica germana, cui de cort german, pusca, etc.
Cateva imagini cu colegii plini de energie in teren:
[gallery ids="754,755,756,757,758,759,760,761,762,763,764,765,766,767,768,769,770,771" type="rectangular"]
Cu totii am plecat cu cate ceva in rucsac, obositi, insa plini de viata, catre locul de campare. Pana la inserare am reusit sa aprindem din nou focul de tabara; fetele pregatisera deja preparatele pentru gratar, stiind cu siguranta ca cele cateva conserve pe care le-am avut la noi nu au putut face fata efortului sustinut. Berea era deja la rece, in frigiderul care functiona cu apa de izvor, totul era perfect. Din nou povesti, identificari de obiecte, poze si din nou povesti, insa nu pana mai tarziu de orele 11.30-12.00, cand au cedat bateriile.
Ma intreb cum rezistau soldatii, in acele conditii, la care se mai adauga si stresul loviturilor de artilerie, al mortierelor, si al pericolului iminent ce putea veni din orice directie, ca care se adauga conditiile precare de igiena de pe front la acea vreme.
Sau poate noi suntem prea "alintati"...
A doua zi, trezirea a fost data ca de obicei de Ciprian, cu goarna de apel :)
Cafeluta, micul dejun, echiparea si din nou pe dealuri. Am ales de data asta o locatie aproape de locul de campare, care s-a dovedit pentru unii dintre noi destul de fructuoasa, dovedind astfel faptul ca armatele combatante au ocupat un teritoriu vast.
Felicit si fetele care ne-au insotit, atat pentru faptul ca ne-au indurat entuziasmul (a se traduce "galagia"), ne-au ajutat si au fost prezente cu noi acolo.
... si copiii care ne-au inveselit cu naivitatea si puritatea lor.
Dupa detectia de duminica, spre amiaza ne-am decis sa parasim locatia (ce-i drept, cu greu). Am multumit gazdelor pentru ospitalitate si dupa ultimul pastrav pregatit regeste acolo si ciorba de peste delicioasa, am plecat spre o noua locatie de vizitat, mica cascada aflata pe Ciobanus, un loc mirific, locatie pe care putine persoane o cunosc.
[gallery ids="810,811,812,813,814,815,816,817,818,819,820,821,822,823,824,825" type="rectangular"]
A fost un weekend plin, perfect, impreuna cu oameni de calitate, care iubesc istoria si viata. Multumesc tuturor pentru prezenta si sper ca vom avea impreuna si alte ocazii in curand in care sa putem imbina pasiunea, relaxarea si locurile de vis.
Cateva poze cu descoperirile de la aceasta intalnire nationata "Militaria":
[gallery ids="834,835,836,837,838,839,840,841,842,843,844,845,846,847,848,849,850,851,852,853,854,855,856,857,858,859,860,861,862,863,864,865,866,867,868,869" type="rectangular"]
Arma si munitia descoperite au fost predate autoritatilor, conform legislatiei in vigoare.
In perioada 24-26 Iunie 2016 a avut loc intalnirea nationala „Militaria”, a treia editie. Locatia de campare aleasa anul acesta a fost pastravaria Carunta, aflata la 17Km distanta de Gura Ciobanusului, la poalele muntelui Carunta (1516 metri), locul unde au… Continuă lectura →
Sambata 26 Decembrie, in a doua zi de Craciun, la invitatia lui Ciprian Racos si avand ca ghid un om deosebit, dl. Nicu Ciubotaru, am ajuns intr-o locatie care in timpul celor doua conflagratii modiale a fost puternic incercata. Au fost prezenti si baiatul meu Razvan si prietenul lui Vali, ajutoare de incredere, le multumesc pentru ajutorul acordat. Sper ca a fost o lectie de istorie reala pentru ei si vor aprecia din ce in ce mai mult eroismul de care au dat dovada inaintasii nostri.
Aflata in inima Moldovei, zona Halos (asa cum este numita de localnici), este o zona salbatica, acum un habitat perfect pentru ursi, mistreti si alte animale care se simt in siguranta departe de civilizatia care le ingradeste drepturile pe care natura le-a acordat in sute de mii de ani de existenta. In cele cateva ore de detectie, am vazut doi mistreti alergand pe culmea dealului invecinat, deranjati probabil de zgomotul detectoarelor sau/si de mirosurile deodorantelor pe care le-am folosit.
Relatari despre luptele date in Marele Razboi in aceasta zona sunt foarte putine.de aceea am sperat sa gasesc cat mai multe artefacte care sa intregeasca aspecte ale acestei zone in acele timpuri.
În ziua de 19 Aprilie 1918, Regina Maria, vizitând cimitirul Eroilor de la Cașin - Curița, scrie în lucrarea sa, „Povestea vieții mele”:„Am vizitat și unul din marile cimitire militare, nu departe de Mănăstirea Cașin, într-o mică și adâncă vale lăturalnică. Este un loc pustiu și melancolic printre dealuri joase și sterpe, dar este minunat de bine îngrijit și orânduit. Sunt câteva sute de morminte cu cruci de lemn de mesteacăn. Toate de aceeași mărime. Fiecare cruce are câte o coroană de frunziș de brad, atârnată de brațele ei întoarse. Coroanele se vestejiseră și căpătaseră culoarea ruginie. Soarele era în asfințit și lumina cu ultimele lui raze crucile albe și ramurile veștejite, care dobândiseră culoarea vie portocalie ca fundurile dealurilor sterpe în culoarea nisipului fără un singur pom; era o simfonie melancolică, dar nespus de armonioasă. Rătăcind de colo, colo multă vreme, printre tăcute oase a crucilor, întrebându-mă cine plânge oare, sau e chinuit de dor după aceste tinere ființe care n-aveau să se mai întoarcă la vetrele lor niciodată”. ”Societatea mormintelor Eroilor” a dezgropat pe toți scumpii noștri morți din cimitirul „Pârâul Sărat”, i-a transportat și reînhumat la Cimitirul din Onești, departe de locul unde luptaseră ei. Cimitirul din Cașin era o vie mărturie a luptelor grele din 1917, de pe valea Curiței, stropită cu sângele și albită cu oasele celor peste trei mii de eroi numai ai comunei Cașin.
In timpul prospectiunilor facute in cele cateva ore de detectie, descoperirile s-au axat, asa cum era de asteptat, in special pe vestigii ale celui de-al doilea razboi mondial. Transeele sapate in Marele Razboi in 1916-1918, au fost ocupate in mare parte de catre trupele din ww2, fiind, astfel, foarte greu de delimitat zone de detectie specifice. Cu toate acestea, pe langa multe descoperiri ww2, am reusit sa gasim vestigii importante care sa demonstreze ca in aceasta zona s-au dat lupte intense pentru apararea patriei in primul razboi mondial.
S-au descoperit, in cele cateva ore, baionete, teci de baioneta, nasturi, inele si cuie de cort, o balanta care probabil s-a folosit pentru cantarirea explozibilului folosit la proiectile, si nu in ultimul rand, goarna "Dorobanti" care dadea semnul de lupta pentru trupele romanesti.
[gallery ids="440,441,443,445,446,442,444" columns="2"]
Din pacate, istoria scrisa nu specifica daca trupele romanesti au castigat sau nu lupta in aceasta zona, insa cu siguranta au fost multi eroi cazuti aici pentru apararea patriei. Cateva mii de romani au pierit in aceste locuri si probabil alte cateva mii de osteni din alte armate aliate sau inamice in acea vreme.
Asa cum spunea si ghidul nostru din acea zi, citez:
<<Azi ,am participat pentru a doua oara la un exercitiu de recuperari a tehnicii ce a fost folosita in primul razboi mondial ,cu cei mai priceputi si autorizati in acest sens. Astfel domnul Florin Bosoteanu si domnul Racos Ciprian, au demonstrat ca sunt profesionisti. Am ajutat efectiv la descoperirea acestor piese de muzeu si dupa o suta de ani am scos la iveala o piesa ff importanta din desfasurarea unei confruntari militare.In timpul carierii mele militare am invatat ca steagul unitatii si trompetistul unitatii poarta un rol decisiv in cistigarea razboiului. De aceasta data ,unitatii militare (...), din primul razboi mondial nu le-a suris norocul. Victoria bravei armate romane ,care a luptat pe Ghiorica , a facut ca acestia sa isi piarda pentru totdeauna trompetistul si trompeta pe care noi am recuperat-o ,zacind 100 de ani la 50 de cm in pamint. Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei cazuti la datorie. Asa arata trompeta acelei unitati militare pe care dumneavoastra o puteti privi acum .Va multumesc!.
Ii multumesc inca o data domnului Nicu Coibotaru pentru ajutorul dat la sapaturi si la transportul relicvelor de razboi si lui Racos Ciprian pentru invitatie in aceasta zona.
Sunt oameni pe care ii cunosc si pentru care am tot respectul, proportional cu respectul lor pentru istorie si pentru eroi.
Goarna de lupte „Dorobanti” din primul razboi mondial, descoperita pe Halos