Arhive etichetă: expozitie centenar

Concurs – Alexia Ioana Bortos – creație literara „Istorie și Istorii” (6/6)

In luna Aprilie 2018, a avut loc o expoziție de relicve de război la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău, în cadrul proiectului „Istorie și Istorii”, coordonat de Ramona Palade-Jitaru si Mocanu Ramona. Exponatele au fost puse la dispoziție de membrii Asociației PROSPECTORII ISTORIEI.
Urmare a acestei activități, realizata în spiritul Centenarului, a apărut prima ediție a revistei „Labirintul Ficțiunii”, cu tema „100 de ani de istorii ale familiei mele”
In următoarele zile, vor fi publicate aici sase din poveștile elevilor care au articole publicate în aceasta revista, poveștile fiind o prima selecție pregătită de membrii asociației, urmând ca cele mai multe aprecieri sa obțină premiul care va consta în 5 piese autentice (surpriza, vor fi arătate în ziua acordării) descoperite de membrii Asociației Prospectorii Istoriei pe frontul răsăritean din primul război mondial.

Regula concursului: premiul va fi acordat povestii cu cele mai multe aprecieri pe pagina de Facebook a Asociației Prospectorii Istoriei. (nu se iau în considerare aprecieri pe alte pagini)
Poveștile le vom face publice începând cu data de 12 Ianuarie 2019, cate una în fiecare zi, pana la data de 17 Ianuarie 2019
Premiul va fi desemnat în data de 31 Ianuarie 2019, aceasta fiind ultima data ca va fi luata în considerare pentru numărul de aprecieri.


„Muzeul care prinde viata”
– Alexia Ioana Bortos – Clasa a VII-a

Era o zi de primăvară timpurie. Soarele care, cu doar câteva zile în urmă, nu reușea cu niciun chip să străpungă bariera de nori mari și grei, strălucea acum puternic pe cerul la fel de limpede ca oglinda. Ceea ce mă ofensa îngrozitor. Căci atmosfera creată de toți acești factori era mult prea veselă pentru locul spre care mă îndreptam alături de ceilalți colegi ai mei: o expoziție unică de artefacte datate din Primul Război Mondial și găsite pe teritoriul județului nostru.
Evenimentul, organizat în cinstea celebrării Centenarului, era compus din doua părți distincte, dar care, desigur, se întrepătrundeau armonios, conturând imaginea completă și concisă a importantului moment istoric. Trebuie sa recunosc că, fiind pasionată de istorie, așteptam cu nerăbdare cea de-a doua parte, care presupunea vizitarea propriu-zisă a muzeului și prezentarea amănunțită a exponatelor. Nu că aș fi fost vreo împătimită a puștilor sau a mitralierelor. Ceea ce mă interesa pe mine cu adevărat erau obiectele cu valoare sentimentală pentru foștii lor posesori și, de altfel, orice m-ar fi putut ajuta să-mi formez o percepție reală și, poate, mai corectă a ceea ce a însemnat cu adevărat Marele Război pentru oameni. Am urmat, astfel, plină de interes, ghidul care era, la rândul său, la fel entuziasmat să își împărtășească cunoștințele unui public atât de numeros. Cu cât înaintam mai mult printre artefacte, fie ele mai importante sau lipsite de însemnătate, simțeam că mă adâncesc tot mai mult în trecut și eram copleșită de tot felul de emoții. Căci fiecare obiect avea propria sa poveste, dar toate se terminau la fel: tragic. Simțeam că până la sfârșitul expoziție aveam să mă înec în valurile nimicitoare ale timpului.
După o vreme am ajuns în fața unei măsuțe scunde plină cu plăcuțe de identificare acaparate de rugină ale soldaților români, germani și austro-maghiari. Ghidul ne lămurea cu privire la rolurile lor precise și la datele exacte scrise pe ele, dar eu mă aflam pur și simplu în imposibilitatea de a-mi focaliza atenția asupra explicațiilor lui. Eram constrânsă să îmi imaginez tot felul de scenarii cu posesorul singurei plăcuțe care avea numele încă lizibil.
Dintr-odată, m-am simțit atrasă de o forță invizibilă și, pentru o secundă, totul a dispărut și m-am cufundat în neant. Deschizând ochii, m-am identificat chiar acolo, pe câmpul de luptă. Sau cel puțin asta a fost prima impresie pe care mi-o lăsase impactul. De fapt, mă aflam într-un loc mai retras, care la prima vedere părea pustiu. Cercetând, însă, împrejurimile, am descoperit un spital de campanie. Un fascicul orbitor de lumină m-a călăuzit înăuntru și atunci l-am văzut. Stătea întins pe o targă, cu răni multiple pe mâini și picioare și cu o plagă adâncă în abdomen de care tocmai se ocupa o tânăra infirmieră. Pe plăcuța mică și argintie prinsă neglijent în piept se putea citi cu ușurință : Ionescu Horia – Regimentul 3. Era înalt, avea trăsături frumoase, părul blond și ondulat, dar răvășit, iar privirea sa angelică emana suferință, spaimă și… inocență.
Nu era singur. Încăperea era umplută până la refuz de soldați răniți în luptă și care, la fel ca el, aveau fețele contorsionate de durere si disperare. Un alt ostaș veni în acel moment cu o veste importantă primită de la unul dintre superiorii aflați pe front: urmau să fie bombardați. Alarmați, doctorii au pornit imediat evacuarea, chiar dacă știau că mulți dintre pacienții grav răniți nu aveau să reușească să plece într-un timp îndeajuns de scurt. Horia, deși făcea și el parte din grupul celor fără speranță, a ajutat la transportarea multor soldați într-o situație asemănătoare lui. Acum, dușmanul suprem nu mai era vreo ființă umană, ci era însuși destinul, pe care spera să îl învingă cu orice preț. Și a reușit, însă doar parțial. A salvat mulți dintre oamenii aflați în spital, dar și-a sacrificat minutele prețioase în care ar fi putut ajunge la adăpost. A sfârșit îngropat de viu. Inocent. Spulberat de o bombă aruncată sub pretextul unei vanități ucigătoare.
Acum, la 100 de ani de la drama Marelui Război, plăcuța sa de identificare stă demnă în fața unor simpli copii care nu pot decât să privească translucid sacrificiile pe care le-a făcut încercând să își apere țara și faptele de eroism și de bravism prin care a încercat să se opună orgoliului și atrocităților conducătorilor lumii.
Expoziția de artefacte organizată în cadrul Centenarului a reliefat, pentru mine, ideea că oamenii morți primesc mai multe flori decât cei în viață, căci regretul este mai puternic decât gratitudinea.

Români și maghiari într-un proiect comun: Comemorarea Centenarului in preajma zilei de 1 Decembrie, cu ocazia Marii Uniri – la Complexul Muzeal Bistrița Năsăud

Tehnică și echipament militar pe frontul răsăritean în Marele Război” este titlul expoziției temporare vernisata în seara zilei de Miercuri 29 Noiembrie la Muzeul din Bistrița.

Asociațiile „Prospectorii Istoriei”, reprezentata prin Florin Bosoteanu și „Erdélyi Kutatocsoport/Exploratorii Transilvaniei/Transilvanian Research Group”, reprezentata prin Vásárhelyi Gábor József, în colaborare cu Complexul Muzeal Bistrița Năsăud, reprezentata prin dl. George Marinescu au pus umărul la realizarea unei expoziții cu piese originale descoperite în tranșeele din primul război mondial, documente, hărți și informații pe care le-am adunat împreuna într-o locație care povestește de la sine istoria locului: Cazarma regimentului 63 austro-ungar care s-a aflat în subsolul complexului muzeal, loc devenit astfel spațiu de expunere.

 

Relicvele de război expuse sunt descoperite pe frontul răsăritean, descoperite de către membrii Asociației Prospectorii Istoriei în tranșeele de pe Valea Oituzului, Trotusului, Slănicului, Ciobănușului, Cașin și Poiana Sarata, locații în care s-au dus lupte sângeroase în timpul primului război mondial. Descoperitori: Sorin Mare (Bacău), Racoș Ciprian (Onești), Marius Însurățelu (Comănești), Stoica Alin (Bacău) și Florin Bosoteanu (Comănești), dar și descoperite în județul Bistrița Năsăud de către Georgiu Daniel (Bistrița), un pasionat de istorie cu descoperiri remarcabile dezvăluite pe http://www.holland.ro. Daniel Georgiu a făcut posibila aceasta expoziție prin efortul depus timp de câteva săptămâni la crearea panourilor, afișelor și invitațiilor realizate special pentru acest eveniment.

Pe de alta parte, puteți viziona obiecte care aparțin Asociației „Erdélyi Kutatocsoport/Exploratorii Transilvaniei/Transilvanian Research Group” (Vásárhelyi Gábor József), care consta într-o colecție impresionanta de decorații, medalii și insigne care au aparținut celor care au luptat în acele vremuri, din toate armatele combatante, un set complet medical și alte obiecte unice, poze de pe front și o harta originala cu linia frontului de pe linia Carpaților.

In expoziție mai puteți vedea și tablouri cu tematica istorica care conțin și elemente originale descoperite pe linia frontului, din seria „Arta din război”, prin care se dorește comemorarea centenarului transformând ororile războiului în frumos și demonstrând astfel ca respectul pentru eroii căzuți în acele timpuri pot fi respectați, indiferent de naționalitate sau armata de care aparțineau. Tablourile au fost realizate și puse la dispoziție de către Bosoteanu Mihaela – „Miha Art”.

Am creat împreuna și un tranșeu fortificat în care puteți regăsi modul de viata ale soldaților în tranșee, cu obiecte din echipamentul militar, sarma ghimpata, saci de nisip, scut, etc. Este un colt în care liniștea prevestea atacul iminent care putea începe în orice moment.

Expoziția este una completa, cu informații și obiecte despre toate armele (infanterie, artilerie, geniu și cavalerie), cu obiecte care au aparținut tuturor armatelor combatante (germana, romana, rusa și austro-ungara), cu obiecte personale care au aparținut soldaților (obiecte trench-art, inel, muzicuța, cutii de țigarete, de medicamente, ceasuri de buzunar, bricege, bricheta, etc.), cu obiecte străpunse de gloanțe și de baionete.

Este o lecție de istorie și de viata deopotriva, o colecție care ne face sa ne gândim la ceea ce înseamna războiul și sa nu mai repetam greșelile înaintașilor noștri. Este dovada unei colaborări prin care reconcilierea este posibila.

P_20171128_211418_HDR

Va invitam sa vizitați Muzeul de Istorie Bistrița pana la data de 31 Ianuarie 2018; este o expoziție deopotriva de suflet și educativa.

IMG_20171130_144434