Puterea naturii de a se regenera este uimitoare, inclusiv după dezastrele produse de oameni în cele două războaie mondiale.

Zeci de mii de hectare de pădure au fost doborâte de loviturile de artilerie, dar și de către soldați care foloseau arborii doborâți pentru a deschide calea tunurilor în direcția de tragere.

Acum, la mai bine de un secol de la Marele Război, descoperim elemente de echipament militar pe care natura și le-a însușit, îmbrățișându-le. Nu vom ști dacă rădăcinile care au pus stăpânire pe tot și toate, provin de la semințele care au căzut atunci, după rafalele de pușcă și mitralieră, sau din lăstarii norocoși care au scăpat de forfota zgomotoasă și ilogică; cert este că acum sunt rădăcini bine înfipte în pământ, care priveghează osemintele eroilor încă rămași prin tranșee.

Îi voi lăsa însă pe eroii nostri să povestească despre aceste viitoare rădăcini prezente:

„Obuzele de 305mm scot copacii din rădăcini, sfarmă codrul. Stejarii groși plesnesc în bucăți. Fântâni arteziene se fac în secunde. Vezuviu se mută aici și își deschise craterul, aruncând lava din măruntaiele Pământului. Ropote de sfărâmături de stânci și schije , căzute din cer, fac să zguduie muntele.”

În Vâltoarea războiului (1916-1918), Amintiri de Constantin Turtureanu

„Traznete și obuze au fost aruncate asupra trupelor noastre și din înălțimile văzduhului, odată cu căderea lor, o ploae de gloanțe de plumb și de oțel erau aruncate de arme, mitraliere și grenade. Alți copaci rupți și scoși din rădăcini, alte zguduituri de pământ și alți eroi morți.”

Jurnalul de Războiu al Regimentului „Ștefan cel Mare No 13, Maiorul Gheorghe Ionescu

„Copacii din fața bateriilor sunt täiati, pentru deschiderea câmpului de tragere; arbori bätrâni, de 60-70 ani cad cu un zgomot infernal, prelungit de ecou.”

Războiul Nostru, Turtucaia-Mărășești, Schițe și note de campanie, Virgiliu Ștef. Serdaru

„La fiecare pas, pământul este sfredelit, mușcat de guri lacome; la fiecare palmă stau una lângă altă schijele omoratoare. Pe marginea din lăuntru a fiecărei gropi, capetele rădăcinilor – vinele copacilor – par niște maruntae ieșite din pântecele sfârtecat al pământului sfânt.”

Zile de energie – Impresii și povestiri de pe front, 1916-1917, Căpitanul G. Bagulescu

„Plângea muntele în ecouri prelungite prin vai și prin gemetele lui de deslușeau țipetele celor striviți sub copaci în șanțuri”

Însemnări din zilele de luptă, Constantin T. Stoika

„Așa de cumplit a fost bombardat zăvoiul, că stăteau copacii bombardați de obuze cum stau copacii prin livezi în urma unei furtuni din cele mari.”

Focul cel Mare, Al-Vasiliu Tatarusi

Încă mai avem copaci care au rezistat atunci, martori ai faptelor; trebuie doar să le ascultăm poveștile.