Memoria versus involuția morală de astăzi

În anii ’20, atunci când se strângeau morții din primul război mondial din cimitirele temporare de pe câmpurile de luptă din județul Bacău, în vederea înhumării definitive în cimitirele de onoare erau toți eroi, indiferent de naționalitate și de armata din care au făcut parte. Atunci s-a putut face o diferențiere clară intre oameni și sistemele politice, intre suflete și oridinele militare, intre familile condamnate la pierderi enorme și interesele imperialiste de atunci.

Acum un secol exista Societatea Cultul Eroilor care, chiar dacă după o perioada mai mult decât dificilă din punct de vedere economic, împreună cu oameni de bine finanțau realizarea unor cimitire de onoare care să păstreze în memoria colectivă jertfa a milioane de oameni care și-au pierdut viața în Primul Război Mondial. În acei ani, sute de oameni au fost angrenați în descoperirea și exhumarea zecilor de mii de oseminte ale eroilor din munții și văile în care, în timpul luptelor și-au găsit temporar locul de odihnă.
Repet: Indiferent de naționalitate, religie sau armata din care au făcut parte, toți erau considerați eroi.
Astăzi există Oficiul National pentru Cultul Eroilor care încearcă să păstreze vie memoria celor care s-au sacrificat pentru tară, însă societatea s-a schimbat. Astăzi prioritară este situația materiala, eroii trecând încet spre uitare.

Exemple de procese verbale de exhumare si inhumare definitiva in Cimitirul Eroilor de la Valea Uzului

Câteva exemple de locuri în care acești eroi au fost înhumați provizoriu în apropiere de linia frontului, în care aceștia au fost nevoiți să lupte. Batalionul…. Regimentul… Divizia… sunt doar niște cifre care nu definesc identitatea fiecăruia, ci doar o statistică care face posibilă identificarea persoanei. Seria (numărul matricol) este doar un număr pe care astăzi ne este foarte greu să îl asociem cu numele si adresa persoanei respective.

Exemple de schite cu cimitire temporare din care au fost exhumati eroii cazuti in lupte si inhumati in cimitire de onoare din zonele respective

Astăzi, după mai bine de un secol de la încheierea primului război mondial, cimitirele eroilor au devenit un teren folosit pentru etalarea „talentelor” caracteristice unor politicieni dornici de voturile necesare pentru următorul mandat, oportuniștilor care doresc un căștig de imagine, farsorilor și ultra-naționaliștilor care își urmăresc interesele personale sau de grup, fară nici un fel de moralitate.

În concluzie, acum mai bine de 100 de ani societatea era mai umană decât acum, când eroii descoperiți încă pe câmpul de luptă nu își mai găsesc loc în criptele create special atunci, pentru păstrarea vie a memoriei lor. Astăzi se numește „evoluție”, un concept deformat al unei tendințe care duce la inumanizare pe termen mediu, în lipsa educației și a unor exemple pozitive reprezentative.

Ne mor eroii; nu mă refer doar la veteranii de război, putini cați mai sunt în viață și uitați în sărăcie, mă refer la toți eroii. Ne mor eroii care trebuiau să trăiască veșnic în memoria colectivă.
Mai rămâne sloganul „Eroii nu mor niciodată” pe care îl auzim la fiecare comemorare, rostit cu patos de vreun ales local în fața câtorva zeci de oameni, în mare parte angajați ai primăriei și școlari aduși fară să știe ce se întâmplă acolo.

Din fericire, mai sunt și locuri în care eroii nu mor prin uitare, locuri care sperăm să nu fie contaminate de mizeria morală a unei părți din societatea de astăzi.

Miron Cristea, Patriarhul Romaniei 1925-1939, (numele de mirean Ilie Cristea)

Multumim Arhivelor Militare Nationale Romane – Bucuresti, care cu profesionalism pastreaza si ofera spre cercetare documente vitale din istoria militara a Romaniei.

sursa foto: Fondul Cultul Eroilor, Arhivele Militare Romane – Bucuresti (U.M. 02600)