După 6 ani de munca „asiduă” a ununui grup de functionari angajati ai Ministerului Culturii format (teoretic) din specialiști și oameni dedicați acestui domeniu, după doua eșecuri lamentabile (în 2016 și 2018) în urma încercării unei elaborări a Codului Patrimoniului care să ducă (tot teoretic) la o rezolvare a nenumăratelor lacune care exista în legislație, a venit timpul ca acum, în anul 2022 să avem o nouă versiune de propunere de modificare legislativă, mult așteptată. Cu optimism și plini de recunoștință, cunoscând efortul depus în cele 36000 de ore de munca, tot atâtea cafele sorbite în fugă (daca a fost doar una pe zi de muncă de fiecare), 180000 de țigări fumate, probabil doar pe jumătate din cauza presiunii exercitate de responsabilitate (considerăm că doar jumătate din grupul de lucru sunt fumători), am deschis fișierul care conține rezultatele muncii acestor supraoameni. Mai jos este linkul din care se poate descarcă noua propunere legislativă, pe saitul Ministerului Culturii, care va intra în dezbatere publică în scurt timp.

http://www.cultura.ro/proiect-de-lege-13?fbclid=IwAR2l1C_Dxmav917iqVbY3tGrMzLtnMilLsShnmiPYNJv-Q86jNV448RmVvU

Chiar dacă parcurgerea celor aproape 200 de pagini realizate prin efortul asiduu al celor din acest grup de lucru a necesitat un efort din partea noastra, atât că timpul necesar citirii, dar mai ales din pricina loviturilor neuronale provocate de unii termeni folosiți în texte, introducerea unor articole de lege care nu au ce căuta în Codul Patrimoniului (vezi despre oina, ca sport național), unele articole propuse care contravin protejării și prezervării patrimoniului imobil (descoperiri intamplatoare realizate in situri arheologice de catre arheologi) si chiar ar putea veni in sprijinul sacalilor imobiliari, dar în general, modul total neprofesionist în care niste angajati sunt plătiti din bani publici, timp de 6 ani, a avut nesimțirea de a propune un astfel de document, care nu se remarcă decât prin dimensiunea acestuia. Citirea despre patrimoniul mobil s-a transformat în studiu și cercetare, căutând totuși elemente care ar putea ajuta cu adevărat patrimoniul național. Din păcate, nu am găsit decât frustrări și capcane întinse inclusiv pasionaților de istorie care dețin detectoare de metale și celor care colecționează obiecte cu vechime de 75 de ani. Atenție deci, cei care dețin colecții private cu obiecte ale bunicilor și străbunicilor sunt pe cale să devină infractori, dacă nu vor preda aceste obiecte angajaților de prin muzeele țării; adică acele obiecte care oricum nu vor fi niciodată expuse în vitrinele muzeelor, pentru că deja acestea au mii de astfel de piese prin dulapurile prăfuite, pe care nici măcar inventarele care ar trebui să fie anuale, nu le deschid. Unele persoane mai neavizate ar spune că e de „noaptea mintii”, noi spunem că este vorba despre lipsa de profesionalism și poate chiar mai grav – o noua încercare furibundă prin care se dorește stoparea descoperirilor intamplatoare realizate departe de siturile arheologice, de către pasionați de istorie, care fac ceea ce un arheolog angajat într-o instituție a statului nu va face niciodată: își petrece timpul liber în natura mii de ore, sute de kilometri și fară nici o cheltuiala din partea statului, până când – daca se întâmplă – are ocazia să descopere ceva care să contribuie la cunoașterea istoriei. Mai mult, în 99% din cazuri, descoperitorul voluntar nu cere recompensă, deci obiectele descoperite sunt predate gratuit, fară să ceara o bonificație, care oricum ar fi în conformitate cu legislația actuală. Ba chiar mai mult, în multe cazuri, aceste persoane care descoperă și predau obiecte de interes patrimonial multumindu-se doar cu satisfacția descoperirii nu primesc nici macar un „mulțumim” de la angajații muzeelor județene, ba dimpotrivă, sunt persiflați cu nesimțire. Pentru aceștia nu contează nici dacă descoperirea este însoțită de date care ajuta la un studiu științific, nici chiar daca săpăturile sunt consemnate și înregistrate, de multe ori poate mai profesional decât săpăturile arheologice ale specialiștilor.

Nu convine unora faptul că un pasionat poate fi mai profesionist decât un angajat care preferă să stea în scaunele comode ale birourilor. O predare de bun de patrimoniu descoperit întâmplător presupune muncă din partea lor prin completarea unor documente, ceea ce pare că este prea mult pentru unii care sunt obișnuiți să ocupe doar un post bine plătit din bugetul statului, de multe ori doar scriptic pentru că de multe ori nu este de găsit la locul de muncă. Mai sunt zeci de cazuri în care angajați ai muzeelor județene sunt hoți dovediți, pentru că sistemul permite. Sute de mii de euro sunt „pierdute” prin furturi, delapidări și dispariții misterioase de prin muzee. Dar nu e vorba doar despre bani, ci despre ceea ce cu toții spunem: istoria este neprețuită.
Cateva exemple aici: https://history-prospectors.com/2020/01/17/istoria-furata-a-romaniei-mucegaiul-din-sistem/. Dar acest articol nu e nici pe departe de a fi complet, din păcate vor urma și multe alte astfel de exemple.

Un viitor Cod al Patrimoniului nu se poate realiza decât în baza unor date statistice corecte, în baza intereselor naționale și doar de către persoane care cunosc cu adevărat situația din teren. Și neapărat, cu sprijinul unor specialiști în domeniul juridic, altfel se ajunge din nou la cheltuieli de zeci, chiar sute de mii de euro pe niste salarii plătite din bugetul statului, cu rezultat zero. Noi, un număr de 11 asociații de profil din Romania, care reunesc câteva zeci de pasionați de istorie, împreună cu o comunitate a detectoristilor arheologi amatori, care reprezintă alte câteva mii de pasionați, am realizat fară cheltuieli din bugetul statului, printr-o dorință comună care să ducă la normalitate, o propunere care include amendamente, memoriu explicativ și argumentație bazată pe fapte reale, cu care vom participa în dezbaterea publică. Sunt sute de oameni care au donat bani și multa munca voluntara, din nou, pentru a ajuta la realizarea unui cadru legislativ care să contribuie la imbogatirea patrimoniului și cunoașterea istoriei naționale. Mai jos, propunerea noastră.

Istoria și dovezile ne vor arata adevărată intenție a acestor functionari. Din fericire însă, miile de pasionați de istorie și zecile de arheologi de buna credință apreciază contribuția reală a arheologilor amatori.